Cum combat depresia

Motto: “Aseară am beut la tutun şi m-am gîndit. Şi m-am gîndit şi-am beut la tutun. Pînă m-a luat dracu” (Mitică Popescu în Moromeţii)  

Am o prietenă de un optimism contagios. Genul de persoană terapeutică, în prezenţa căreia n-ai cum să te mai laşi doborît de gînduri negre. Toate-s bune, toate-s frumoase, da cum mă despart de ea, fac doi paşi şi-o săritură iar sînt la depresie-n bătătură.

Mi-a dat nişte filme tematice de fericire să mă uit la ele. M-am uitat. Pe urmă iar m-am mai uitat. Pe urmă m-am mai uitat o dată. “Totul e posibil”, îmi spune Louise Hay dintr-un filmuleţ pe iu-tiub. “Ȋmbrăţişează viaţa, las-o să te inunde”. “Repetă-ţi încontinuu cît eşti de recunoscătoare” şi bla bla. Ȋnchid ochii şi repet: “sînt recunoscătoare, sînt recunoscătoare”, că mă buşeşte şi rîsu. Şi-o spun din nou şi iar. Paranteză: are Mitică Popescu, în Moromeţii, o replică genială: “aseară am beut la tutun şi m-am gîndit. Şi m-am gîndit şi-am beut la tutun. Pînă m-a luat dracu”. Domnu Cocoşilă, să ştiţi că sînt de acord cu dumneavoastră, vă înţeleg perfect. Mă tot gîndesc pînă mă ia dracu şi tot degeaba. Cică să rup rutina.

Bine, ok, azi, în loc să butonez telecomanda, stau cu ochii pe cer şi încerc şi io să văd ceva frumos. Ah, uite ce frumos e-n Univers, dar, totuşi, am nişte datorii pe care nu ştiu cum pana mea să le plătesc. Ia uite, ce minunată e luna asta plină. Recunoscătoare. Stai, că-mi bipăie ceva în buzunar. Ah, am primit un semese. Ăia de la Enel mă înştiinţează că dacă nu-mi plătesc lumina îmi taie curentu. Ce frumos e viaţa.

Uite, na, că mă uit şi-n ochii unui copil, cum scrie la carte. Foarte frumoşi, da io cu ce-i iau lu a mea nişte săndăluţe? Mic spirit mai sînt şi io. Pe toate le convertesc în griji. Ȋn loc să mă las doborîtă de optimism, mă las doborîtă de pesimism. Şi totuşi, optimiştilor incurabili eu am un fel de dicton-banc pe care nu uit să-l spun de fiecare dată cînd mă lovesc cu optimism în faţă: ştii care e diferenţa dintre un optimist şi-un pesimist? Un pesimist e un optimist bine informat”.

Uită-te şi tu ce veselie e pe feizbuc! Care mai de care mai optimist şi mai bine dispus. Doamne, io chiar sînt singura depresivă de pe tot mapamondu feizbucului??? Un articol dintr-o revistă glossy zice că să-ţi trăieşti viaţa la maxim şi “lasă-ţi grijile la uşă”. Fată, io le-aş lăsa da nu mă lasă ele pe mine.

Deci… ă… cum combatem noi depresia? Să ne mai uităm la nişte filme, zic. Să mai dăm un sărci pe iu-tiub, poate-om găsi altceva.

Un înţelept indian zice că cică o fiu moartă mai încolo, de ce n-aş fi vie acum? Are sens, da ce mai contează cînd eşti deja mort?