Culisele telefonului cu fata de european sadea cu papion

Era o seara linistita. Afara, in curte, se auzeau doar mugurii trosnind. Si nici ei nu s-ar fi auzit daca linistea din jurul palatului n-ar fi amplificat sunetul lor, sunetul infloririi. Inauntru, in palat, doar lumina discreta a festilei electrice aduse demult, de pe vremea primului mandat, de nea Nelu, de undeva de prin o tara asiatica. Si televizorul care se auzea incet. Incet si trist am putea spune daca n-ar fi fost atat de vesela tara. Asadar, nimic nu parea sa deranjeze aceasta liniste a infloririi. Prin absurd, daca s-ar fi putut, nici macar linistea deflorarii n-ar fi deranjat-o. Dar fiindca nu era cazul, ca sa zic asa, ramanea doar televizorul care se auzea ca televizorul. Vocea i se paru cunoscuta, dar n-o putu identifica, asa ca o intreba pe Nuti cine era baietul care se auzea. "Curaj, Caline, vorbeste, Caline!", ii raspunse ironic aceasta. A fost de-ajuns raspunsul dat de Nuti ca sa ia foc si sa-i strice aceasta seara aproape romantica de februarie. Puse mana pe telefonul scurt cum era obisnuit, dar nu-i raspunse decat portarul de la Guvern, chestiune care-l enerva si mai tare. In cele din urma, cu ajutorul festilei mostenite de la nea Nelu, reusi sa formeze numarul la care de aceasta data suna ocupat. Dracu’ stie cine ar fi putut vorbi cu TVR-ul la ora aceea sau pur si simplu firele facusera atingere intre ele. Odata vrusese sa intre si el in direct la TVR, si atunci sa sune ocupat? Era prea de tot, iar Culcer la ora aia cu siguranta dormea ca trebuia sa se trezeasca a doua zi dis-de-dimineata sa se duca la serviciu. Noroc cu Giurgiu. In tot acest rastimp, Nuti cauta in Constitutie firmele cu care Calin facuse contractele pe vremea cand era ministrul Industriilor, frangandu-si mainile si-n acelasi timp suspinand. Uatevar, cand unul dintre cei 7.000-8.000 de angajati inchisesera telefonul, omul nostru reusi sa prinda un fir. "Aveti o fata de european, un european sadea cu papion..."