Spectacolul e grotesc. Personaje desprine din desenele animate explică de zor cum se încăpăţânează agentul termic să nu ajungă în casele oamenilor. Trebuie că se întâmplă ceva în ţara asta, dacă însuşi preşedintele Emil Constantinescu a simţit nevoia ca ziua-n amiaza mare să apară la televizor şi să intre-n pielea de mediator între scoeitate şi instituţiile statului. Domnul preşedinte n-a putut să nu remarce – la treisprezece fix – că „frigul din locuinţele oamenilor este şi o consecinţă a lipsei de organizare atât la nivelul administraţiei centrale, cât şi la nivelul administraţiei locale” Ca să vezi! Sigur, faptul că şeful statului ia poziţie faţă de problemele apei calde nu este un lucru tocmai rău. Însă domnului preşedinte îi scapă ceva: ţara în care se întâmplă aceste lucruri foarte grave este ţara în care domnia sa este preşedinte. Că nu Emil Constantinescu răspunde de căldura din casele oamenilor o ştie toată lumea, dar până una-alta forţele care l-au adus pe domnul preşedinte la Cotroceni sunt la putere. Oamenii îşi vor aduce cu siguranţă aminte de aceste zile de coşmar – fără căldură, fără apă caldă sau rece – zile trăite în regimul Constantinescu. Invocarea de către Emil Constantinescu a atribuţiilor constituţionale nu ţine de cald. Şi nici măcar intervenţia sa. Poate doar tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de batjocorirea a milioane de oameni. Români din România!
MARIUS TUCĂ
P.S. Ce vă faceţi, domnule preşedinte, cu cei care au cerut debranşarea de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni?
