Cu toporu´!

De mă veți întreba care este cancerul societății moderne, vă voi răspunde pe fugă, fără zăbavă: corporatismul. Un amestec perfid de birocrație cazonă și exploatare veroasă, de ipocrizie și cinism, iată miezul acestor celule maligne ale organismului social de azi. O piramidă odioasă, în care sunt îngropate tinerețea și iluziile atâtor roboței, al căror creier e spălat zi de zi. Extenuarea fizică și psihică îi va răpune până ce ei vor atinge maturitatea vârstei, însă atunci vor fi deja ruine. Sinistră scorneală corporațiile astea, de aceea mă duc cu gândul la o fabula citită recent: „Bătrânul vizitiu trăsura își ducea,

Cu patru cai în față, doi câte doi legați;

Și așa iscusit, cum stăteau înhămați,

Strunindu-i din căpăstru, sfătos le tot zicea:

Nu cumva întrecuți să vă lăsați vreodată,

Celor din spate le spunea;

Nu cumva depășiți să vă lăsați vreodată,

Veșnic iuți de picior, nimeni nu v-o prindea,

Le spunea celor din față.

Ce ascultau, adulmecând, a lui dreaptă povață.

Un om trecând pe drum încetișor,

Îi spuse, auzindu-l:

Păcălești bieții cai, îi zise el mustrându-l,
 

Așa-i, dar trăsura se mișcă mai cu spor”.1
 

La fel ca în fabulă, CEO2-ul își amăgește caii din multinaționala pe care o conduce cu mână de zbir, îndrugându-le vorbe prefăcute. Cum altfel să se obțină cifrele de afaceri amețitoare, dacă nu prin birjărirea lefegiilor din subordine ?

 

*

 

„În ce direcție ?” mă întreabă taximetristul. La Casa Poporului, în dreptul Catedralei Mântuirii Neamului, îi răspund. „A, știu, Catedrala Mântuirii Neamului... Prost !” mă lămurește definitiv tipul. Aș riposta, dar parcă e de prisos.

 

*

Din zgomotosul tărăboi iscat de Traian Băsescu în legătură cu arestarea protejatei sale, eu am înțeles așa: președintele avea șase copii, cărora le-a dat câte o parte din împărăție. Unul dintre ăștia, Lenuța, era tare pârâcios, îi zicea babacului toate năzbâtiile făcute de frățiorii săi. Și ce era la gura lui, ferească sfântu´ să-i fii prin preajmă ! Sărmanii, ce i-a mai înjurat și bruftuluit... Când ăl bătrân s-a cam ramolit și a pierdut jilțul domnesc, ceilalți s-au pus cu bătaia pe pârâcioasă și nu s-au lăsat până n-au băgat-o în beci, s-o sperie. Astfel s-au

 

 

1Caii de la trăsură, în Scrisori din Rusia, cartea marchizului de Custine

2Chief Executive Officer

 

răzbunat ei pentru umilințele la care îi supusese atâta amar de vreme surioara lor bălaie și răsfățată.

Morala ?

Feriți-vă să umblați cu pâra și învățați-i pe copii de mici să-și respecte semenii !

*

 

Un personaj din Atelierul de tâmplărie, romanul lui Florea Burtan zice că „socialismu´ e un drum lung, lung, dar când îi dai de capăt, ești ăl mai fericit !” „Care fericire ?” îi răspunde altul, „că socialismu´ n-are cap, are doar coadă, e tot numai coadă, fi-i-ar coada a dracului și ăla care a inventat-o, nenorocitu´ !”

Noi n-am mai dat de cap socialismului, dar ce fericiți am fost când ne-am așezat la coadă, la capitalism ! Și-așa, stând în șirul acela, la început exaltați, destui s-au trezit regretând ordinea de dinainte, siguranța socială de atunci. Măcar de i-am da de cap capitalismului...

 

*

 

Guvernatorul american al României, îngrijorat de năzdrăvăniile legislative ale unor parlamentari, care vor să schimbe tocmelile cu arestul preventiv, a venit val-vârtej la Palatul Parlamentului Degeaba. Acolo a fost chemat și premierul coloniei, iar la sfârșit, iobagul Zgonea, un fel de șefuleț între cobaii valahi, s-a spășit în fața stăpânului. Legea cătușelor nu va fi votată, că ar pune în pericol soarta țării, cam așa ne-a liniștit ridicolul personaj din fruntea Camerei Deputaților.

„România este stat național, suveran și independent”, astfel scrie în Constituția pe care yankeul nu cred s-o fi citit vreodată. La ce i-ar folosi ?

 

*

 

Zău că-ți cășună să strigi asemenea lui Tapai1: „Mărnică, gata, hai la revoluție, ia toporu´, hai, fuga, la primărie, să-i dăm jos !”

Să-i dăm jos pe ocupanții neaoși și străini, cu toporu´, că altcumva nu mai e chip !