La mijlocul săptămânii trecute, un grup de intelectuali români au dat publicităţii un “Apel pentru pace în Kosovo”. Redau pentru dumneavoastră un mic pasaj din acest apel” “Pretenţiile morale ale acestui imperialism nesăţios şi ipocrit tind să nege dreptul la neutralitate care, timp de secole, a fost un concept-cheie al dreptului public european şi unul dintre cele mai importante progrese ale civilizaţiei. Perspectiva unei incerte şi îndepărtate integrări în structurile miliare nord-atlantice nu trebuie să ne angreneze în catastrofa unui conflict regional, nici să ne expună oprobriului mai multora dintre vecinii noştri”.
Citind aceste rânduri, m-am întrebat care este poziţia României legată de războiul din Iugoslvaia în momentul de faţă. Că noi am fost de acord cu intervenţia NATO înainte de a fi declanşată - e o chestiune care ţine de acum de trecut. Că am fost de acord – ei, cei din majoritatea parlamentară - cu survolarea spaţiului aerian de către avioanele Alianţei – treacă-meargă. Zic treacă-meargă, fiindcă nu văd ce am câştigat sau ce vom câştiga prin acordul nostru, pentru că atunci când se va discuta din nou primirea de noi membri în Alianţă, se va fi uitat demult că noi, cuminţi şi răbdători, am votat în Parlament accesul pentru survol. Că până la urmă forţele Alianţei vor folosi şi aeroporturile, nu mai contează pentru preşedintele Emil Constantinescu, ministrul Apărării Victor Babiuc, şi pentru alţii. Pentru noi contează. Dar ce importanţă mai are ce spunem noi, ce spune aproape 80% din populaţia României, care nu e de acord cu războiul? Pentru că puterea de la Bucureşti, cantonată îndeosebi pe malurile Dâmboviţei şi Colentinei, susţine NATO până în pânzele albe. Şi de-aia vin şi întreb: până în pânzele albe, dar până când? Cred că nu putem sprijini la nesfârşit o alianţă, că nu putem fi de acord cu o alianţă pentru care vieţile a sute, a mii de oameni sunt trecute la “pagube colaterale”.
Să ne spună aşadar, clar şi reăspicat, puterea de la Bucuerşti dacă este de acord cu distrugerea Iugoslaviei – care nu e departe – dacă ese de acord cu mascararea populaţiei civile, îndeosebi copii, femei şi bătrâni, fie ei albanezi, fie sârbi. Dacă răspunsul e “da”, cel puţina aşa răzbate din poziţiile oficialilor noştri, atunci e timpul să caute alt popor pe care să-l reprezinte, pentru că poporul român nu mai e de mult reprezentat de ei.
MARIUS TUCĂ
