Nu mai interesează pe nimeni faptul că o sută de oameni intră în greva foamei. Autorităţile locale nu mişcă un deget, cât despre centrale ce să mai vorbimĂ Ele se ocupă cu orice vreţi dumneavoastră, numai cu rezolvarea problemelor cetăţeanului nu. Oamenii sunt batjocoriţi peste tot acolo unde intră în contact cu statul, cu slujbaşii cetăţeanului, în cele din urmă, nu-i aşaĂ În momentul de faţă statul a devenit doar cel care jupoaie cetăţeanul prin taxe, impozitete ş.a.m.d., neoferindu-i absolut nimic în schimb. Doar dispreţul său, servicii mai proaste, batjocorirea lui, asta e tot ce primeşte astăzi cetăţeanul de rând. Din nefericire, nu mai există nimeni care să-i apere interesele, ce interese, nu mai e nimeni care să-i apere drepturile! Pe acest fond ar trebui să existe convulsii sociale, oamenii să iasă în stradă pentru a schimba actuala stare de lucruri. Însă, iarăşi din nefericire, oamenii au cunoscut încet-încet resemnarea. Sindicatele, în cea mai mare parte corupte, nu mai au nici o putere. Şi chiar dacă ar fi să credem în onestitatea lor, eventualele mişcări de stradă n-ar mai putea căpăta amploarea de altădată atâta timp cât lehamitea şi resemnarea i-a cuprins pe oameni. Încet-încet se instalează la nivelul cetăţeanului de rând cenuşiul care exista şi înainte de ’89, de aici şi regretele multor cetăţeni pentru epoca încheiată acum zece ani, pentru Nicolae Ceauşescu. Mi-e şi teamă să mă gândesc ce se va întâmpla în viitorul apropiat, când un popor întreg se va întoarce la decembrie ’89, aşteptând ca şi atunci să se întâmple o minune. Şi, credeţi-mă, va fi aproape imposibil ca aceasta să aibă loc.
MARIUS TUCĂ
