Conflictul din Kosovo şi toate implicaţiile sale pentru Guvernul României au eclipsat într-un fel gestul pe care actualul cabinet ni-l promite de vreo două luni încoace. Este vorba, desigur, despre asumarea răspunderii în faţa Parlamentului a unui pachet de legi privind accelerarea reformei. Până înainte de 1989 cuvântul reformă exisa în DEX doar pentru ţările din vest. Pentru cele aflate din neşansă în estul atlasului, altele erau cuvintele care defineau existenţa lor de zi cu zi.
În România postdecembristă, reforma a fost etalată că o fată mare la măritat: i s-a prezentat zestrea, i s-au afişat peţitorii, i s-au prezentat calităţile şi defectele. Poporul chiar a crezut o vreme în reformă. A îndurat şi costuri grele, a suportat şi umilinţe, a salivat o vreme. La un singur lucru nu a renunţat: la speranţă. Cuvântul banal, dar pentru el, poporul, a fost un fel de apă şi aer pentru o vreme. Puţină vreme. Căci au avut grijă unii şi alţii să jupoaie pielea de pe om, să găurească inima şi să ştirbească demnitatea. Patetic text până acum. Dar să revenim la crunta realitate. Actualul cabinet încearcă să-şi asume răspunderea în faţa Parlamentului. Şi spun bine când spun, încearcă. Căci, dacă pe Executiv mai treacă meargă îl mai interesează măcar noţiunea de reformă, pe parlamentari nici atât. Exemplele sunt multe, iar unele pot fi chiar anticipate. Pentru că miercuri puteţi urmări cam câţi parlamentari vor fi prezenţi în sala de dezbateri, cam câţi îşi vor da interesul pentru acest pachet de legi, cam câţi nu vor aborda în declaraţii tonul populist demn de o adevărată campanie electorală.
Dar de la tonuri să trecem rapid la fapte. Sau mai bine zis la faptele conducerii Camerei Deputaţilor care a plecat să se relaxeze în Maroc. Pe banii statului, asta se înţelege. Puţin îi pasă suitei de deputaţi care se holbează la caravana de cămile că mâine va trece prin Parlament caravana care anunţă accelerarea reformei. În Maroc e soare şi e clad. Ceea ce nu se poate spune şi despre România. La propriu şi la figurat. Când este vorba despre călătorii moca în străinătate, Puterea şi Opoziţia îşi dau frăţeşte mâna, doctrinele devin una, iar divergenţele de pe scena politică dispar. Când reforma din România se zbuciumă în chinurile facerii, jumătate din conducerea Camerei Deputaţilor îşi face cafea la nisip şi caută oaze pentru a-şi răcori gândurile. O singură grijă am: să se ferească de Fata Morgana, căci Marocu’ nu-i ca România, cum nici “vara nu-i ca iarna”.
MARIUS TUCĂ
