“În semn de solidaritate cu domnul Remeş, care este membru al Guvernului, eu mă declar ostatic. Unde-i presa? Mă duc la presă să spun asta, după care mă duc la ROMAN. E decizia mea personală”. Aceste vorbe memorabile aparţin unui membru al Guvernului României. Unui secretar de stat, pe numele său Nicolae Stăiculescu. Ele au fost rostite ieri, 2 iunie 1999, cam cu două luni înainte de eclipsă, în sediul Prefecturii dinBraşov. Oraş în care o echipă guvernamentală compusă din Decebal Traian Remeş, ministrul de finanţe, Radu Sârbu, şeful FPS, şi, cum v-am spus, Nicolae Stăiculesu, secretar de stat în Ministerul Industriilor şi Comerţului, a venit să discute cu muncitorii ieşiţi în stradă. Curajos din fire, ministrul Remeş Decebal Traian a intrat direct în mijlocul oamenilor ca să le vorbească. Numai că oamenii, furioşi pe moment, nu prea l-au ascultat şi l-au luat cu ei în curte la ROMAN. La ROMAN SA. Ceilalţi mebri ai delegaţiei au văzut acţiunea ca pe o sechestrare a colegului lor. Atunci s-a născut în ei curajul. Spiritul de luptători. De solidaritate. “În semn de solidaritate, eu mă declar ostatic”, a spus domnul Stăiculescu. Şi a căutat din ochi presa ca s-o anunţe. Ca să afle toatăţara. Orgoliul de membru al Guvernlui s-a trezit într-un membru al Guvernului. Ceea ce, la o adică, e un lucru bun. Foarte bun. S-a spus de atâtea ori că miniştrii nu au curaj. Că nu sunt decişi. Că nu luptă. Atitudinea domnului Stăiculescu, curajul domnului Remeş au arătat că lucrurile nu stau chiar aşa. Că, uite, miniştrii nu fug de luptă. Dar ce luptă? Cu cine? Aici e o problemă. Muncitorii braşoveni au ieşit în stradă pentru că viaţa lor e grea. Foarte grea. Atunci când trăieşit greu, foarte greu, ajungi ca la un moment dat să nu mai poţi. Să-ţi vină să strigi. Într-un astfel de moment, când unii şi-au pierdut speranţa, alţii şi-au găsit curajul.
MARIUS TUCĂ
