Ieri, era să zic că am dat nas în nas cu Piticul porno al României. Dar repede am realizat că, acolo unde mi-ar fi ajuns piticul cu nasul, eu am alte alea. Nu pot să jur că 100% el era, fiindcă ăştia mici şi crăcănaţi seamănă toţi între ei. Mai ales că, în momentul în care l-am văzut, muşca vârtos dint-o piersică sau dintr-un măr. Şi fugea după o maşină. Dar după gropiţa din bărbiţă a la Kirk Douglas şi după zâmbetu-i profesional, de star în extaz, afişat în dosul piersicii, nu se poate să nu fi fost el.
Mă, cum o fi ajuns pârlitura asta mică să călărească nişte bunăciuni (comparativ cu farmecul lui personal), nişte cinstite iepe blonde cu crupe late, dracu' ştie! Că, din punctul meu de vedere, nici fugara de Albă-ca-Zăpada, de şi-ar fi petrecut toată tinereţea în căsuţa piticilor şi i-ar fi tropăit zilnic mii de cohorte de hormoni în sânge şi tot nu şi-ar fi suflecat pân' la brâu rochiţa ca neaua pentru Făt-Frumosul ăsta de pitic.
Şi să mai fie şi plătit pe deasupra. Sau pe dedesubt, că în meseria în care abia se lansase sunt practicabile toate poziţiile. Ba, într-o vreme, când cameleonicul fost primar Mazăre, în perioada sa de glorie, se transforma, pe rând, la carnavaluri, în faraon, Caesar sau ofiţer SS, în momentul în care s-a decis să intre în pielea lui Vlad Ţepeş, tot pe piticul de care vorbim l-a luat pe post de bufon. Am zis că abia se lansase în meserie, fiindcă, după un film cu rol principal şi alte două apariţii sporadice, a fost lăsat la vatră. Producătorii nu l-au mai chemat.
Cu ceva vreme în urmă putea totuşi fi văzut prin nişte baruri, pus să ţopăie pe podium sau pe mese pe post de animator. Pe vremuri, copiii aveau o poezioară: „Un pitic atât de mic/Făcea baie într-un ibric/Vai, vai ce păcat/Că ibricu' s-a vărst/Şi piticu' s-a-necat!” Pesemne că piticul nostru, pe numele lui Iulian Barbu, a scăpat în ibric şi-a intrat la apă. El şi toate ale sale, inclusiv partea anatomică ce-i asigurase efemera celebritate.
Despre acest „argument” anatomic Barbu declara acum câţiva ani cu înfumurare: „cred că este cam cât un prag de BMW, 17 centimetri”. Iar despre treaba lui mică, pe care o executa într-o scenă porno, mărturisea: “Trebuie să munceşti până te termini. Dacă te termini în 2 minute, te duci acasă!”
S-ar părea că în urma băii cu pricina, de la pragul de BMW a căzut întâi la pragul unei Dacii, ca acum abia să mai ajungă la pragul prăfuit al unui autobuz RATB, după care fugea cu piersica-n gură. Cât despre „terminare”, e clar că cele două minute au devenit o ţintă mult prea îndepărtată, că nici cu autobuzul n-o mai ajungea. Şi uite aşa, legendarul nostru pitic s-a pierdut în ceaţă. Şi să se mai spună că numai lungimea contează!
