Aparent, e banal ca un semn de exclamare întors invers! Numai că, fără el, civilizaţia ori n-ar mai sta azi în picioare ori, poate, nici n-ar fi apucat să se înalţe pe verticală. Casele şi gadurile din lemn nu ne-ar mai fi delimitat spaţiul existenţial, Noe ar fi murit înecat, Columb n-ar mai fi descoperit America, iar roata s-ar fi inventat zadarnic, fiindcă n-ar mai fi existat carul la care să fie anexată. V-aţi gândit vreodată că însuşi Iisus n-ar mai fi avut acelaşi sfârşit, deoarece crucea nu s-ar mai fi putut executa? Da, banalul obiect a legat, a unit şi-a contopit lumea, dându-i o altă rânduială. Fără necesarul cui, Pepelea n-ar mai fi intrat în poveste, Mona Lisa n-ar mai fi zâmbit vizitatorilor de pe unul dintre pereţii Luvrului, iar beţivii n-ar mai fi ştiut vreodată zicala „cui pe cui se scoate". Unii, uitaţi prin puşcării, şi-l bat în cap de plictiseală. Alţii, ignoranţi, şi-l bat în talpă. Cei mai mulţi, însă, când se lovesc cu capul de pragul de sus, află că există şi o rudă dureroasă a cuiului: cucuiul. Şi cu toate astea, cuiul n-ar fi însemnat nimic în lume, dacă nu s-ar fi inventat ciocanul. Aşa că mai bine scriam despre ciocan!
P.S. Dacă nu v-au plăcut cele scrise, înseamnă că aveţi un cui împotriva mea!
