Gvuernanţii noştri nu văd în noi nici măcar nişte cobai. Există un respect pentru cobai: respectul pentru cei care te aujută să-ţi duci experimentul până la capăt. Respectul este înlocuit de domnii guvernanţi cu dispreţul. Cel mai nou exemplu care-mi vine în minte este ce legat de scumpirea benzinei. Aici, ministrul de finanţe a reuşit un lucru senzaţional: i-a făcut pe români să-şi dorească o nenorocire. Cum? Anunţând în mod repetat că va scumpi benzina, ba cu un dolar şi nu ştiu câţi cenţi (miştocar, domnul ministru), ba cu nu ştiu câţi cenţi şi un dolar, a creat o stare insuportabilă. Aşa de insuportabilă încât oamenii au început să spună: “S-o scumpaească cu oricât, dar s-o scumpească odată”. Şi cu şemecheria asta de doi bani ei cred că ne-au mai fraierit o dată. Ştiţi ce merită aceşti domni guvenranţi? Să li se ia toate maşinile şi să meargă pe jos în fiecare zi la serviciu. Şi-aşa ziceţi? O scumpim, n-o scumpim, mai vedem, mai vorbim. Bă, ce deştepţi sunteţi! Ne-aţi servit-o şi pe asta! De parcă ne-aţi făcut nouă hatârul. “Voi aţi vrut s-o scumpiţi, n-aţi mai avut răbdare!, Sunteţi în stare să ne spuneţi! Ştiţi cum se numeşte asta? Vă las pe voi să răspundeţi, poate obrazul mai are puterea să reacţioneze.
P.S. Pentru a confirma parcă cele scrise mai sus, ministrul finaţelor, fudul nevoie mare, n-a vrut să anunţe noul preţ al benzinei. Cică treaba asta nu intră în atribuţiile Ministerului Finanţelor. El anunţase creşterea accizelor şi gata, a rezolvat problema României, se duce să se culce. Neanunţarea preţului benzinei arată încă o dată respectul ce ni-l poartă din poartă-n poartă guvernanţii.
MARIUS TUCĂ
