N-am mai stat cu sufletul la gura. N-am mai tremurat ca altadata pana la ultima nota a arbitrilor. N-am mai vazut acel spirit de echipa care ne-a adus atatea si atatea medalii. Nici macar zambetele fetelor noastre nu s-au mai vazut, n-au mai fost aceleasi. Si, in cele din urma, n-am mai auzit nici imnul Romaniei. Pentru ca nu mai avem echipa nationala de gimnastica feminina. Avem o incropeala facuta de niste amatori, care vor sa creeze iluzia ca plecarea antrenorilor Octavian Belu si Mariana Bitang n-a insemnat nimic si a fost uitata. In primul rand, ca cei doi n-au plecat de bunavoie si nesiliti de nimeni. Ba, dimpotriva, au fost obligati sa plece de toata atmosfera creata in jurul lor si al echipei. Pur si simplu, au fost ALUNGATI. Au fost alungati de tot felul de meschinarii, invidii si intrigi de doi bani din Federeatia de specialitate, au fost alungati de orgoliile unor personaje care au existat si castigat doar pentru ca Belu si Bitang au fost si au ramas cei mai buni antrenori din lume ani de-a randul. Au fost alungati pentru ca toti cei care ar fi trebuit sa-i convinga sa ramana doar au mimat ca fac acest lucru. Au fost alungati pentru ca toate conditiile pe care le-au pus pentru a face performanta in continuare au fost considerate drept fite de mai-marii gimnasticii romanesti. Au fost alungati pentru ca ajunsesera sa deranjeze prea mult, pentru ca devenisera prea buni. Scriu aceste randuri pentru cei care vor ca Romania sa nu se faca de ras la Jocurile Olimpice din 2008, pentru toti aceia care nu vor ca dinastia de aur a gimnasticii feminine romanesti sa ia sfarsit: Belu si Bitang trebuie readusi la conducerea echipei nationale de gimnastica. Si fac acest apel catre sefii sportului romanesc si autoritatile statului, stiind ca nu e usor sa-i convingem pe cei doi sa se intoarca acolo de unde au fost alungati. De ce? Pentru ca inainte de orice ar trebui sa-si doreasca ei sa revina. Pana la urma, nu e dupa ei! E o datorie de onoare ca sa se intoarca la conducerea lotului, asa cum este o datorie de onoare pentru noi sa ne batem sa-i readucem acolo.
