Ce bălăcăreală, ce spectacol penibil ne-au oferit cei zece pretendenți la mâna României ! Dumnezeule, cât de jos a ajuns dezbaterea publică și câtă lipsă de eleganță, de bună creștere, culmea, tocmai la inșii râvnitori la funcția de șef de stat ! Iar procesul de degradare a nației valahe nu s-a sfârșit, continuă, continuă...
Așadar, un actor ratat, Crin Antonescu, revine pe scenă după un deceniu de tândălitură și încearcă să recupereze timpul pierdut. Rolul nu i se potrivește, scenariul e prost, ca la fiece teatru de provincie. De aici și aerul ponosit, de unde și senzația roiului de molii dimprejurul său. Liberalul își recită cu sârg adolescentin replicile, înnebunit de plăcerea de a se auzi, și zâmbește îmbătat de sine. Vorbește, vorbește întruna, fără a spune ceva de ținut minte...
Independentul, chipurile, Nicușor Dan, aduce cu un șobolan surprins pe întuneric pe covorul din dormitor când aprinzi lumina ca să te duci la baie. Clipește ușor speriat, dă senzația de neajutorare și destui s-au lăsat trași pe sfoară de aparenta inocență a micuței rozătoare! Ascuns și perfid, lipsit de scrupule și hrănit pe din dos cu grăunțe speciale, edilul majur al Capitalei e, la urma urmei, un biet Narcis abscons de Obor ronțăind merdenele la colț de stradă...
Alt, nealiniat (sic!), Victor Ponta, vine din altă tabară dedulcită la nurii puterii și la cabalele ei de alcov. Amănuntul cu pricina îi conferă o evidentă și premeditată nonșalanță în gesturi, în discurs, dar se simte de la Cuca Măcăii damful greu al prefăcătoriei, al perversității deja notorii în spațiul politic dâmbovițean.
Urmașa Elenei din Troia, dar și a nefastelor Elene băștinase – Lupeasca, Ceaușeasca și Pleșcoianca -, Elena Lasconi se produce cu dezinvoltura oricărei starlete nimerite pe podiumul la care n-a visat neam de neamul ei ! Incultă din toate punctele de vedere, dar dezinvoltă și tupeistă, ar umple toate sălile căminelor culturale din țară, însă v-o închipuiți cumva prin saloanele euro-atlantice discutând, de la egal la egal cu omologii săi, problemele ardente ale Europei? Deja mă ia cu amețeli...
De pe o strapontină, Lavinia Șandru strigă asemenea precupețelor din cartierele bucureștene la vecinele de tarabă cu niscaiva succes la clienți. „Mint ! Mint ! Vă înșală! Sunt hoațe !”, răzbate glasul pițigăiat al șarmantei traseiste (politic, bineînțeles!).
Asupra celorlalți figuranți nu mai zăbovesc, în locul lor putea fi oricine, de ce aș consuma în van cerneală și hârtie?
Al unsprezecelea prezidențiabil, George Simion, punctează prin ... neprezentare ! „Inteligentă mutare !” susțin ai lui ! „E un laș, evită să-și dezvăluie incompetența și goliciunea!” urlă adversarii. În definitiv, noncombatul său îl va împinge în turul 2, iar de acolo începe hazardul...
După un sfert de oră de ciorovăieli și insulte reciproce, am închis televizorul, prea puțea a hazna ! Nicio decență, nicio adâncime intelectuală, numai pălăvrăgeală de autobază și ochi injectați de ură. „Bă, ce i-am zis-o, i-am tras-o să mă țină minte ! Jigodia dracu', credea că mă face el pe mine, am șters cu el pe jos !” Cam astfel mi-i închipui pe favoriții sondajelor umflându-se în pene la miezul nopții în mijlocul suporterilor lor, la o halbă cu bere sau altă licoare bahică. Aidoma unor bătăuși de periferie, și-au reglat obscen conturile în văzul telespectatorilor, disperați să le smulgă votul de duminică. Nu-i mai puțin adevărat că și gură-cască din fotolii adoră asemenea ieșiri la rampă, salivează de plăcere urmărindu-i pe actorii politici ridicându-și poalele-n cap și înjurând ca în Ferentari.
Jalnic spectacol, jalnici protagoniști, jalnică nație, jalnic prezent, jalnic viitor... Și scutiți-mă cu gogomănia aia cu votul care contează!
