La început a fost cucul armenesc. După aceea, lanterna băgată în ureche pentru ca oamenii noştri politici să aibă sclipiri în ochi. Această campanie a continuat prin compararea preşedintelui cu Hitler şi a lui Goebbels cu Papa Doc. A mai fost şi povestea „candidaturii rabinului şef în Ardeal”, pe care Mitrea, în cele din urmă, a dezminţit-o cerându-i scuze celui acuzat. La prima vedere ai zice că această bătălie a declaraţiilor se dă undeva pe un maidan şi nu pe scena politică românească. Cei care lovesc gioalele şi bărbile cu bâta şi pumnul nu sunt mardeiaşii perideriilor, ci parlamentari cu vechi state de serviciu, oameni politici în toată firea. Sigur, ei încă n-au folosit cuvântul „căcat” în atacurile furibunde pe care le-au declanşat la adresa adversarilor politici, însă pe scena românescă există deja un aer greu respirabil. Pute al dracului încă de pe acum, cu un an înaintea alegerilor, şi ne întrebăm ce se va întâmpla atunci când se va fi auzit fluieratul care va da startul în campania electorală. Pur şi simplu mi-e teamă să mă gândesc! Parcă şi văd două cete, una de ţărănişti, democraţi liberali, şi alta de pedeserişti, înfruntându-se în Dealul Cotrocenilor cu tulumbe şi care de luptă, cu furci şi topoare, sub înaltul patronaj al preşedintelui Emil Constantinescu, care, la nevoie, va mai aplica şi dumnealui câte o lovitură, două, în funcţie de interese. Şi totuşi vreama duelurilor cavalereşti era mai interesantă. Închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă ar avea loc astăzi vestitele dueluri cu zece paşi după care se executa foc, de câte necazuri am scăpa şi, mai ales, de câte cheltuieli! O, vremuri apuse!
MARIUS TUCĂ
