Apa-n piua

N-am nici o indoiala: Romania poate sa castige orice campionat din lume de batut apa in piua. De dimineata pana seara facem asta pe toate canalele posibile si imposibile. Televiziunile sunt cap de afis. Nici n-ai apucat sa adormi bine cu biletelul de amor dat publicitatii in pragul noptii, ca dis-de-dimineata spectacolul poate continua linistit. Aceiasi actori pe care-i stim de ani de zile ca pe merele acre incep sa-si dea cu parerea. Nu spun nimic. Aceleasi banalitati pe care le spun de cand au intrat in politica. Fiecare cu fixurile lui, fiecare cu antipatiile lui, expunandu-le de fiecare data cu aerul ca au descoperit lumea. Lume care suferea enorm ca nu fusese pana atunci descoperita de ei. Sunt previzibili pana la virgula. Poti sa scrii ceea ce spun ei inainte cu un an, poti sa intuiesti exact pana la intonatie ceea ce si acum vor spune. Pentru ei, studioul de televiziune este a doua lor casa. Fie ca stau in dormitor si vorbesc in fata oglinzii, fie ca stau in platou si vorbesc in fata camerei de luat vederi e acelasi lucru. Nici o emotie, nici o pregatire, nici o motivatie, nici o ambitie. Nimic. Fara umor, fara scanteie, de carisma nici n-are rost sa mai vorbim. Rolul asta de a spune nimic de dimineata pana seara il joaca, totusi, prea multi. Poti sa inchizi linistit televizorul sau sa tai sonorul fara sa existe riscul sa pierzi ceva. Daca am avea posibilitatea sa cercetam fenomenul de la origini, cu siguranta am afla ca noi am inventat batutul apei in piua!