Pentru că Ana Birchall poate, Ana Birchall cere 40 000 de euro de la fetele răposatului Vadim, în virtutea faptului că se moştenesc activele şi pasivele defunctului. Ceilalţi au renunţat la pretenţii, dar Ana Birchall nu.
Am văzut-o cum o şi buşea plînsul pe motiv că tatăl ei, din cauză de ce-a spus Vadim despre ea, (zice ea!) a făcut atac cerebral nu o dată, ci de două ori! Asta e ca şi cum ai spune că cineva a murit la 70 de ani din cauza acelui senviş cu e-uri pe care l-a cumpărat acum 30 de ani! E ca babele alea de la ţară, care au ele explicaţii pentru toate.
Dar Ana Birchall e suflet subţire. Ea nu se opreşte aici cu subţirimea spiritului şi spune că vrea să doneze acei bani. Adică-i lasă pe unii în stradă, le ia şi ce n-au, incapabilă să ierte pur şi simplu, să treacă nobil peste nimicurile existenţei, dar pe urmă, ca o generoasă, ca un suflet nobil, se duce şi donează banii. Mă scuzaţi, aveţi o pungă? Şi o lămîie, dacă nu vă supăraţi!
Madam Birchall avea o pîrghie mult mai la îndemînă şi mai suplă, spiritual, decît să se bage cu buldozerul peste casa lui Vadim. Putea să aibă pretenţia, de pildă, la un leu după ce şi-r fi recuperat în instanţă onoarea compromisă de Vadim.
Birchall spune că imaginea asta nu şi-o mai recuperează niciodată! Să fim sinceri. Cîţi dintre noi sînt interesaţi de onoarea persoanei Anei Birchall şi cîţi dintre ţin minte textele lui Vadim despre madam? Asta una. Pe urmă, Birchall singură îşi face, acum, în aceste momente, imaginea. Ȋn sensul că şi-o copromite, desigur. Nu mai e Vadim pe care să dea vina. Ea singură-singurică, cu vorbele din capul ei ăla drăguţ îşi compromite imaginea. Sau, poate, mai ştii, şi-o construieşte!
Acum, că nu mai e Vadim, se pare că Ana Birchall vrea cu tot dinadinsul să devină din ce în ce mai antipatică în ochii tuturor. Doar că, repet, nu mai are pe cine să dea vina.
Nu ştiu ce vrea Ana Birchall de la viitor, dar viitorul nu sună bine pentru ea. Nici o încrîncenare nu sfîrşeşte bine, iar spiritul ei vindicativ o defineşte de la sine. Alte cuvinte ar fi în plus.
:I, în fond, ce pretenţii să ai de la cineva care strigă-n cor cu turma “Vrem spitale, nu catedrale”?
