Aşa cum există gândacul-negru de bucătărie (Blatta orientalis), gândacul-roşu de bucătărie (Blattella germanica), gândacul-dungat de mobilă (Supella longipala), la fel există şi gândacul-bişniţar de RATB. Dacă primii trei au şi denumire ştiinţifică nobilă, latinească, pentru ultimul încă nu s-a învrednicit nimeni să-l introducă într-o specie, într-un ordin sau într-un regn bine definit.
Dacă originea primilor se pierde undeva aiurea pe scara evoluţiei, ultimul este de curând apărut printre noi, mai precis odată cu chinezerismele ieftine comercializate de „Dragonul Roşu”. Fie că este vară sau iarnă, ca şi gândacul de bucătărie, gândacul-bişniţar de RATB preferă spaţiile închise, fiind perfect adaptat tuturor variaţiilor de temperatură. Aria de răspândire: în toate mijloacele de transport RATB, cu predilecţie însă pentru tramvaie.
Caracteristici fizice masculi: au tenul ciocolatiu spre negru, păr lucios nearanjat, cămaşă scoasă din pantaloni, bermude şi papuci în picioare. Caracteristici fizice femele: sunt asemănătoare masculilor, cu diferenţa că bermudele sunt înlocuite cu fuste lungi. Caracteristici psihice şi locomotorii: şi masculii şi femelele au marea abilitate de a se strecura printre călători, sunt impulsivi şi vocali, fiind recunoscuţi mai ales după expresiile: leocoplast cu rivanol, şerveţele umede, umede la 1 leu, brichete la 1 leu, oglinzi la 5 lei, evantaie la 3 lei.
Nimfele: au un aspect asemănător cu cel al adulţilor, doar că sunt mai mici. Cea mai importantă caracteristică este însă faptul că, deşi ultravizibili şi ultravocali, deşi este absolut evident că nu au abonament sau portofel RATB, controlorii Regiei Autonome de Transport, de frică, de milă, de silă, dracu ştie de ce, se fac că nu-i văd, că nu le detectează în nici un fel prezenţa, lăsându-i să zburde liberi şi neîngrădiţi prin autobuze şi tramvaie, neluând în seamă micul negoţ (o găinărie, în fond!) al acestora.
Pe acest fond al acceptării tacite, respectiva specie de gândac-bişniţar de RATB este într-o continuă înmulţire şi expansiune, fapt ce ne determină să credem că Poliţia şi conducerea Regiei de Transport ori ignoră cu bunăştiinţă fenomenul, ori nu sunt în stare să ia măsuri pentru combaterea acestuia, ori nu ştiu ce „insecticid” să folosească. Până la elucidarea problemei, conducerea RATB, prin prezenţa şi vocea controlorilor de linie, fac apel la calm, parafrazând pe exponentul unei alte specii ce s-a insinuat 45 de ani printre noi: „Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre!” Asta bineînţeles în cazul în care aerul condiţionat funcţionează şi mijlocul de transport n-a ajuns la capacitate maximă după numai două staţii.Trăiască sincera şi noua simbioză dintre gândacul-bişniţar şi RATB! Uraa!
