Bă, șefa, Geta, e soră-mea

În urma informațiilor primite de la Agenția Națională de Integritate, Parchetul General a demarat o amplă investigație penală în cazul aleșilor bănuiți că și-au angajat rude apropiate la cabinetele parlamentare. Deocamdată este vorba de 144 bucăți parlamentari din Senat și Camera Deputaților care, suspectați fiind de boala conflictului de interese, pot primi, dacă vor fi găsiți vinovați, până la 5 ani de închisoare și pierderea mandatului. Dacă citeam știrea asta ca întâmplată într-o țară civilizată m-aș fi cutremurat. 144 de parlamentari suspecți mi s-ar fi părut un număr imens. Fiind vorba de românașii noștri, cei descurcăreți fără de pereche și rușine, numărul bănuiților, 144, mi se pare de-a dreptul insignifiant. Înseamnă că restul de 400 au fost deja dovediți și nu mai intră în discuție. Legat de nepotismul înrădăcinat de milenii în spațiul carpato-danubian, era și-un banc-întrebare: Știți de ce în România nu se face sex la locul de muncă, ca în străinătate? Răspuns: pentru ca s-ar numi incest.

În vechime, când supraviețuirea depindea mai mult de forța brațelor decât de ascuțimea minții, traiul în grup era necesar și obligatoriu. Mai multe mâini puteau să azvârle mai multe pietre și lemne asupra dinozaurului, decât o singură pereche. Nepotismul ce unea rubedeniile în jurul aceluiași foc părea elixirul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără o moarte prematură. Solitarii, cei care nu se integrau în sistem, se prăpădeau, ca și-n zilele noastre, destul de repede. Putem spune că, în etapa în care omul era mai aproape de maimuță sau de oricare altă necuvântătoare, noțiunea ’’conflict de interese’’ nu făcea absolut niciun sens. Dacă ai fi amintit această formulare într-o peșteră în care o gloată de sălbatici înrudiți mușcau simultan din același mistreț viu, nu te-ar fi băgat nimeni în seamă. Atunci, încuscrirea totală de acasă, vânătoare, serviciu, război și pace, era cel mai normal mod de a învinge capcanele vieții.

În comunism, orânduirea cu atâtea anormalități, era, deasemenea, normal s-o găsești șefă la contabilitate pe nevasta inginerului-șef, la casierie pe soră-sa care-l ține pe șoferul de pe macara iar la biblioteca fabricii pe fiul neintrat la facultate și încă doi nepoți recomandați de-o verișoară.

Ajunși în democrația originală, am constatat o chestie: capitalismul nostru de cumetrie se împarte în două. La privat, dacă dai de un angajat cretin adus pe pile, data următoare vei apela la serviciile concurenței. Dacă însă pilosul care-ți bagă bețe în roate se lăfăie într-un fotoliu de bugetar, gluma se îngroașă. Să ții pe banii tăi, de contribuabil corect, haita de neamuri a unui grangur, și-ăla plătit tot de tine, nu este cea mai mare bucurie. Este exact ca atunci când faci cumpărături de care n-ai nevoie. La cât de acerbă a ajuns lupta pentru un job azi, în mileniul III, și când vezi cât de ușor se instalează unii la ciolan, încălcând orice norme și reguli ale civilizației, începi să-ți dorești, tu, om normal, o întoarcere la nepotismul comunei primitive. Măcar atunci conflictul de interese era legal (stipulat prin ’’legea lu’ care pe care’’), vital și natural.