A apărut primul român care locuiește pe strada lui

În pepiniera de penali cu girofar la bască, cum mai este denumit orașul Giurgiu, s-a descoperit un fapt uluitor, ce nu s-a mai petrecut până acum nici măcar în România, a doua țară a tuturor posibilităților după America. Ei bine, în acest mic și sărac burg de provincie unde majoritatea locuitorilor trăiesc din șmecherii cu zacuscă și nectar de caise, cărate cu sacoșa de la Ruse, își duce existența baronul  local Dumitru Beianu, căruia fostul primar Lucian Ionescu, i-a dat în concesiune pe 49 de ani, strada pe care locuiește.

De atunci, de câte ori e întrebat pe ce stradă stă, Nea Mitică răspunde invariabil și ironic :’’Locuiesc pe strada mea’’. Auzindu-i mărturisirea și necunoscându-l ai putea crede că e un om al străzii. Însă la câte învârteli a făcut poate fi catalogat mai degrabă ca omul tuturor palatelor.

Chiria comunistă de 10 euro pe lună, adică nici cât se dă în capitalism pe un metru pătrat de pârloagă, dovedește că experimentul de corcit socialismul cu liberalismul a produs  niște specimene absolut fantastice, ce pot supraviețui în orice condiții de mediu politic. PNL, partidul care a dat țării un președinte neamț, format după filozofia de viață a lucrului atins de perfecțiune, a dat la filiala sa din Giurgiu un președinte venit special de la PSD ca să promoveze politica lucrului românește făcut.

După ce, în toamna lui 2014, a trecut, fără greață, de la stânga pesedistă la dreapta liberală, Beianu și-a dorit, când vine sau pleacă de-acasă, să treacă de pe un trotuar pe celălalt fără teama că-l poate lovi vreo mașină. Pentru asta, a făcut, ca tot omu’, cerere la primărie și, fără pic de licitație, și-a tras în proprietate toată strada.

Putem spune că această struțo-cămilă-social-liberală este cel mai fericit ambidextru din România: după ce și-a folosit stânga la privatizarea Cet, groapa de gunoi Frățești, contracte date propriei televiziuni, cu aceeași abilitate își bagă acum și dreapta la produs.

Dar haideți să lăsăm ipocrizia deoparte și să fim o secundă sinceri! Pe strada ta personală ești, practic, ca la tine în casă sau în curte. Poți ieși în pijama, doar cu chiloții sau în curul gol. Păi, cine nu și-ar dori să zburde în curul gol pe propria-i zebră? Că doar, dacă ai stradă, e musai să ai pe ea și zebre, semafoare și tot felul de linii. Ba, la cât de bazat pare Mitică ăsta de Giurgiu, sunt convins că, pentru a nu-și deranja găinile din bătătură, și-a tras peste noua proprietate și pasaj suprateran.

Nu de alta dar, atunci când trece în șlapi pe trotuarul celălat al curții sale, să-l privești ca pe o ființă extraterestră, coborâtă din alte galaxii în mijlocul nostru, al pământenilor români și proști, cu nobilul scop de a ne civiliza. De fapt, Beianu, ca și colegii lui de breaslă, asta și-a și dorit: să fie luat drept Hristos care și-a făcut drum (privat) printre muritorii de rând.