Încep raportările, încep bilnaţurile. “Se împlineşte un an de când am luat puterea. Raportăm… măreţe împlinitri, succese… Să trăiţi mulţi ani fericiţi…” Da’ cine vă pune, măi băieţi, să raportaţi, cine vă pune să ne spuneţi ce aţi făcut într-un an care a trecut ca 200 de zile? V-am cerut noi, alegătorii, să faceţi lucrul ăsta? V-am cerut noi socoteală? Nici vorbă, vedeţi-vă de treabă, nu mai raportaţi! “Păi, împlinim un an de când am fost instalaţi şi în acest an am încercat să…” N-aţi încercat nimic, nu ne interesează ce-aţi făcut într-un an, ne vedem la alegeri. “Şi domnul preşedinte împlineşte un an de când…” Să fie sănătos! Nu mai încercaţi să faceţi din ziua alegerii voastre un fel de ziua recoltei. Suntem sătui de depăşiri de plan, de câtă democraţie la hectar aţi semănat şi de câtă aţi cules, nu mai vrem să auzim de aniversări. Nu vă obosiţi să explicaţi poporului prin scihţe, afişe, expoziţii pline cu cifre şi grafice, ce frumoşi, ce porductivi, ce înalţi şi ce buni aţi fost, că nu mai ţine. În ţara asta s-a terminat cu vrăjeala! Ajunge! Băgaţi capul între umeri şi puneţi mâna la treabă! Ajunge cu trăncăneala, cu umflatul pipotei, cu pozele de grup, cu şampaniile. A, era să uit: dacă se poate şi fără tort. Dacă se poate! Dacă nu, puneţi tortul cu lumânare cu tot la capătul tunelului. Bun, acum aprindeţi lumina! Aşa! Acum suflaţi! Bravo! Aţi văzut? – asta a fost luminiţa de la capătul tunelului! Noapte bună!
MARIUS TUCĂ
