Cu toate că dna Hillary Clinton nu permite nimănui să fumeze în Casa Albă, dl Bill Clinton preşedintele SUA, la aflarea veştii că a fost salvat pilotul american doborât de sârbi, a fumat un trabuc pe balconul casei cu pricina. Unul dintre consilierii prezidenţiali pentru securitatea naţională, dl Tony Lake, a fost de fapt cel care l-a incitat la acest gest, tipic pentru democraţia americană, o dată cu aflarea veştii (supravieţuirea pilotului american) adresând-i-se astfel: „Domnule preşedinte, cu sau fără voia dvs., îmi voi aprinde un trabuc”. Dând dovadă de un înalt spirit civic şi totdeauă dovedindu-se un bun cunoscător al sufletului american, dl Bill Clinton a răspuns: „Ei bine, vino, am de gând să fumez şi eu unul pe balcon…” Lăsând la o parte gluma şi democraţia americană, cu toate că asta e greu de dat la o parte, găsim în acest foarte scurt dialog, dens cât o piesă de teatru, reacţia firească omenească, reacţia a doi oameni, unul dintre ei preşedintele Americii, celălalt consilierul său. Doi oameni au simţit nevoia să fumeze câte un trabuc la aflarea veştii că un semen de-al lor a fost salvat de la moarte! Doi oameni liberi s-au bucurat că un alt om este din nou liber! Vă vine să credeţi că la noi se mai poate întâmpla asta, în ziua de astăzi? Domnule cititor, cu sau fără voia dvs., daţi-mi voie să cred că nu! Noi nu mai ştim să ne purtăm firesc! Cazi în genunchi în faţa destinului pe care-l aşteptai din copilărie, îi săruţi picioarele, te porţi dumnezeieşte cu el şi în acel moment îţi este dat un dos de palmă peste viaţă, peste sentimente. „Doamnă viaţă, cu sau fără voia dumneavoastră, îmi voi aprinde un trabuc…” Bună dimineaţa!
MARIUS TUCA
