Zilele astea, se petrec atâtea lucruri importante încât mai că-mi vine să mă las de scris şi să stau liniştit să văd ce se-ntâmplă. Ca să scrii despre chestiile importante trebuie să te îmbraci în costum de culoare închisă, cu cravată şi cămaşă albă. Trebuie să ieşi din casă după ce te-ai uitat de zece ori în oglindă, să închizi uşa fără s-o trânteşti, să te uiţi la ceas, să-ţi saluţi sec vecinii cu care te întâlneşti pe scară. Când ajungi în stradă, te uiţi neapărat în stânga şi în dreapta, în amândouă părţile deodată, ca să nu poţi fi acuzat de partizanat politic, apoi te sui în cel mai luxos taxi pe care îl găseşti. Te aşezi pe bancheta din spate şi îi spui scurt şoferului adresa redacţiei. Atât cât durează drumul nu angajezi discuţii cu taximetristul, iar dacă acesta încercă să-ţi spună ceva, te faci că n-ai auzit şi priveşti pe geam undeva în zare. La fiecare zdruncinătură, produsă de gropile din şosea, nu înjura cu voce tare, înjuri în gând. Odată ajuns la sediul redacţiei, achiţi valoarea cursei, fără să te tocmeşti. Intri în redacţie, îţi saluţi din cap colegii faţă de care ai datorii şi nu îi bagi în seamă pe ceilalţi. Te aşezi la birou, îţi scoţi cu mare grijă stiloul cu peniţă de aur din geanta diplomat. Ceri să nu fi deranjat. Îţi aşezi în faţă o coală albă, îţi sufleci uşor mănecile hainei, atât cât să se vadă manşetele albe ale cămăşii, te concentrezi şi… Şi nimic. Nu iese nimic, oricât de des ai scoate şi ai pune capacul stiloului. Ajungi la concluzia că e greu să scrii despre lucruri importante şi poţi lăsa pe mâine ce poţi face azi. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
