“Păcatele mele sunt zid între mine şi bunătatea Ta. Strică zidul acesta, ca să mă pot apropia de bunătatea Ta, varsă asupra mea dragostea Ta şi trage-mă la înălţimea Ta. Zidul păcatelor mele e însă dărâmat de lacrimi şi de frângerea inimii; drept aceea, dăruieşte-mi în toate zilele vieţii mele să-mi plâng păcatele cu osârdie şi să culeg roade care îmi vor fi de folos în Ziua Judecăţii”. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni)