“Putem aprinde cu o lentilă o bucată de lemn, de hârtie sau de alt material lesne inflamabil, atunci când asupra obiectului respectiv focalizăm într-un punct razele soarelui, obţinând, pe acel obiect, un fel de soare în miniatură. Aşa se întâmplă şi când ne rugăm, sufletul ni se înfierbântă, se înviorează, se aprinde de la Soarele Dreptăţii, ca să lucreze asupra inimii cu toată simplitatea şi puterea Sa. O putem «aduce» în acelaşi chip acolo şi pe Maica Domnului, îi putem aduce pe Îngeri şi pe Sfinţi. Icoana lor poate să apară în inimă, aşa cum este, cu toată puterea şi sfinţenia, pentru că inima sa ia de la dânşii cât mai multă şi mai deplină lumina, să se aprindă de prisositoarea lor iubire ca de un la un izvor de foc; vei primi de la dânşii în inimă curăţie, sfinţenie, bunătate, putere şi inima se va purifica de la sine, întărindu-se în credinţă şi dragoste şi, cu atât mai mult, mai hotărât şi mai statornic îţi vei îndrepta inima către Dumnezeu şi către Sfinţii Lui, cu atât se va lumina, se va curăţa şi se va umple mai mult de viaţă”. (Sfântul Ioan din Kronstadt, Viaţa mea în Hristos).
Sfântul Ioan din Kronstadt, despre puterea rugăciunii
