Luni, a doua zi de Paşti, a început Săptămâna Luminată, adică săptămâna care urmează Învierii Domnului. Prin urmare, ea începe cu a doua zi de Paşti, care este numită şi Lunea Albă.
Fiind prima zi după Duminica Pastelui, este considerată ziua în care se deschid porţile Raiului şi ale iertării, astfel că orice persoană care moare în acestă zi nu mai trece prin Judecata de Apoi.
La începuturi, Botezul era savârşit în noaptea de Paşti. Cei botezaţi erau numiţi „luminaţi” şi purtau haine albe în întreaga săptămână de după Paşti.
Unii spun că acesta e motivul pentru care această săptămână a primit numele de Săptămâna Luminată. De fapt, este vorba despre lumina care învăluie totul odată cu Învierea Domnului.
În Săptămâna Luminată nu se citeşte Psaltirea şi nu se fac parastase pentru cei adormiţi. Slujbele de înmormântare sunt oficiate, în această săptămână, după o rânduială specială.
Slujba înmormântării este înlocuită de slujba Învierii. Aşadar, cântările vorbesc de biruinţa vieţii asupra morţii.
Prima zi din Săptămâna Luminată poarta numele de Lunea Albă şi este considerată ziua în care se deschid porţile Raiului şi ale iertării. Şi orice om care se stinge în acestă zi nu mai trece prin Judecata de Apoi.
Tradiţia spune că trebuie să stropeşti casa cu agheazmă şi să le dai rudelor de băut. Iar într-unele zone, mai ales în Transilvania, se merge cu “udatul”: băieţii stropesc fetele cu apă sau cu parfum să fie frumoase tot anul. Şi ele, la rândul lor, trebuie să-i cinstească. Se zice că niciunei fete nu îi va merge bine dacă nu este stropită.
