Cei patruzeci de mucenici s-au aflat între soldaţii care au mărturisit că sunt creştini şi, după opt zile de arest, au fost duşi la judecata lui Agricola. Au fost chinuiţi în nenumărate rânduri, dar suferinţele nu i-au determinat să renunţe la dreapta credinţă. Atunci, Agricola a poruncit să fie scufundaţi în apa aproape îngheţată a unui iezer de lângă cetate. Unul dintre soldaţi, nemaiîndurând frigul, a acceptat cererea guvernatorului Agricola însă, scos din apa îngheţată şI dus într-o baie caldă, a murit. În timpul nopţii, temnicerul a văzut cum o lumină cobora din cer, încălzind apa iezerului, iar capetele mucenicilor purtau cununi luminoase. Văzând că o cunună nu are deasupra cui să se aşeze, paznicul s-a aruncat în apă, cerându-I Domnului să-l numere şi pe el în ceata Sfinţilor Mucenici. Mânios, Agricola a poruncit să le fie zdrobite gleznele. Sfinţii şi-au încredinţat duhul Domnului. Trupurile le-au fost arse şi oasele aruncate în lac, dar se spune că, după trei zile, Sfinţii s-au arătat Episcopului Petre, cerându-i să-i scoată din apă. Creştinii s-au dus noaptea şi oasele au strălucit în apă, ca stelele, arătându-le unde sunt. Le-au scos şi le-au îngropat cu cinste, la loc cuvenit. Numele celor 40 de mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Heracliu, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghiu, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valeriu, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.
