La 8 octombrie, Biserica Orodoxa face pomenirea Preacuvioasei Maici Pelaghia. Sinaxarul ne spune că această sfântă a trăit în zilele împăratului Numerian, “era din cetatea Antiohiei şi umbla pe la jocuri şi prin teatre, şi făcând desfrâu a strâns avere mare din acea rea agonisire. Apoi luând învăţătură de la oarecare om sfânt anume Non episcopul, pocăindu-se cu căldură şi botezandu-se, îşi lepădă toată averea, ca şi cum ar fi fost nişte gunoaie, şi îmbracându-se cu haine de păr, schimbându-se în chip bărbătesc şi tăinuindu-se, s-a dus în muntele Măslinilor. Aici s-a închis într-o chilie şi şi-a petrecut viaţă ce i-a mai rămas cu plăcere dumnezeiască şi a răposat cu pace”. (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
Tot în această zi este prăznuită Sfânta Pelaghia fecioara, cea din Antiohia Siriei. Era de neam mare, însă aflând conducătorul ţării aceleia că este creştină, a trimis ostaşi să o prindă. “Deci ei mergând acolo i-au înconjurat casa, vrând să o răpească; iar sfânta prinzând de veste i-a rugat să-i îngăduie puţin şi ei au ascultat-o; deci stând ea către răsărit, la locul unde-şi făcea rugăciunea, ridicându-şi mâinile în sus şi înălţandu-şi ochii la cer, s-a rugat multă vreme lui Dumnezeu ca să nu o lase să cadă în mâinile ostaşilor, ci să ridice către Dânsul curată şi sfinţită jertfă fără prihană; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine în prăpastie şi şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfântul Ioan Gură de Aur cu laude a cinstit-o pentru curăţia fecioriei ei şi pentru multă ei nevoinţă” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
