Acesta datează din secolul al V-lea şi aminteşte de o minune ce s-a petrecut în apropierea Constantinopolului. Pe când nu era încă împărat, ci ostaş, Maica Domnului i-a descoperit lui Leon cel Mare (457-474) un izvor cu apă vindecătoare. Din Sinaxar aflăm că “Leon, ce se numeşte Machelie, şi era umil şi smerit, pentru al său bun nărav şi milostivire ce avea, mai înainte de a se sui pe scaunul împărăţiei, umblând pe lângă acel loc, a aflat pre un orb, rătăcind. Şi, luându-l pre el de mână, îl povăţuia, şi ajungând ei amândoi, acolo, aproape, unde era izvorul acesta, i s-a făcut sete orbului, şi se ruga lui Leon că să-i stingă acea sete cu apă. Care mergând înlăuntrul pădurii aceleiea, (...) căută apă şi, neaflând apă, s-a întors înapoi întristat. Şi întorcându-se a auzit glas de sus zicând: «Nu trebuia, Leoane, să te afli ostenit, că apă este aproape». Întorcându-se iarăşi să caute, şi ostenindu-se mult, şi neaflând, iarăşi s-au făcut glas că şi întâi şi i-au zis lui: «Împărate, intră în partea cea mai dinlăuntru a acestei păduri dese că vei afla un lac, şi ia dintr-însul cu mâinile tale apă tulbure şi stinge setea orbului şi să ungi cu tină şi ochii lui cei întunecaţi şi îndată ce vei cunoaşte cine sunt Eu, că de multă vreme locuiesc în locul acesta». Deci Leon a făcut precum i-a poruncit lui glasul acela, şi a văzut orbul. Şi, după prorocirea Maicii Domnului, peste puţină vreme a statut Leon, împărat. Şi a zidit acolo, la acel izvor, el, întâia biserică, cu cheltuiala să” (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul)
La 6 mai, Biserica Ortodoxă face şi pomenirea Sfântului şi Dreptului Iov. Acesta era din ţara Avsitidei. Iniţial s-a numit Iovav şi a proorocit patruzeci şi cinci de ani. Pentru că îl declarase Domnul drept şi fără prihană, întrecându-i pe toţi de pe pământ, a fost ispitit de diavol. “Şi despuindu-l diavolul de toată averea lui şi chinuindu-l cu îngrozitoare şi nemângâiate răni, a fugit diavolul de la dânsul ruşinat, pentru că dreptul s-a arătat neînduplecat şi neîntors la pornirile pe care i le însufla (..). La sfârşitul nevoinţelor sale, l-a mărturisit de sus Dumnezeu şi i-a întors îndoit toate câte îi fuseseră luate (...). Şi a trăit după această încercare o sută şaptezeci de ani, de s-a făcut toată vremea vieţii lui două sute patruzeci şi opt de ani”, aflăm din volumul “Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”.
