Biserica Ortodoxă o pomeneşte la 5 octombrie pe Sfânta Muceniţă Haritina. Aceasta a fost pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Dometie comitul, fiind slujnica unui oarecare Claudie, de care aflând comitul că este creştină, i-a scris stăpânului ei să o trimită de urgenţă să-i facă cercetare. “Iar stăpânul său, întristându-se, s-a îmbrăcat cu sac şi o plângea, iar ea mângâindu-l îi zicea: «Nu te mâhni, domnul meu, ci te bucură, că şi pentru păcatele mele şi pentru ale tale voi fi socotită jertfă bine-primită lui Dumnezeu». Deci zicând şi el: «Pomeneşte-mă şi pe mine la Cerescul Împărat», o trimise la comitul, la care sosind şi pe Hristos mărturisind, i-au ras capul, i-au turnat pe cap jăratic de cărbuni aprinşi şi cu frigări de fier înroşite i-au împuns sânii şi coastele, apoi i-au legat o piatră grea şi au aruncat-o în mare şi ieşind vie s-a arătat iarăşi comitului şi mult chinuind-o şi scoţându-i unghiile de la mâini şi de la picioare din rădăcina şi dintâi, şi-a dat duhul la Dumnezeu” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
