Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul a trăit în secolele III-IV şi a fost contemporan cu Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin. În vremea marilor persecuţii petrecute în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian, în anul 304, a primit mucenicia fiind dus la judecată înaintea prefectului Maxim care fusese înştiinţat că un soldat veteran, Iuliu, nu vroia să jertfească zeilor păgâni. Dregătorul, promiţându-i o leafă foarte mare, a încercat să-l determine să-şi schimbe hotărârea. Veteranul Iuliu a refuzat categoric să se lepede de credinţa în Hristos preferând moartea decât să asculte de legile păgâne. Văzând curajul lui şi credinţa lui neclintită, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Sfântul Iuliu Veteranul a primit astfel cununa muceniciei.
Sinaxarul ne spune despre Sfântul Sfinţit Mucenic Eladie că a fost uns arhiereu, prin alegere dumnezeiască, făcându-se vas ales Sfântului Duh, şi i s-a încredinţat ocârmuirea Bisericii lui Hristos. “Ca un bun păstor alunga pe oamenii cu chip de lup de la turma sa, şi ca un vrednic şi priceput chivernisitor, o chivernisea, păzind-o necălcată şi neviclenită de tot răul. Mărturisind dreapta credinţă, a fost prins şi supus multor chinuri, însă n-a fost clintit, ci mai vârtos a strălucit şi a luminat cugetele credincioşilor. (...) a fost dat la multe munci şi, foarte rău fiind strujit la trup, i s-a arătat Hristos Dumnezeul nostru că-i vindecă toată chinuirea rănilor, şi de aci înainte a devenit şi mai osârdie. Deci, umplându-se tiranii de mânie, au pus pe sfântul la mai grele chinuri şi muncindu-l şi mai cumplit, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
