Cunoscut în popor drept Postul Sânpetrului, această perioadă era numită odinioară Postul Cincizecimii, în cinstea Darurilor cu care au fost înzestraţi Sfinţii Apostoli, la Pogorârea Sfântului Duh. În secolul al IV-lea, în Costituţiile Apostolice se face referire la Postul Sfinţilor Apostoli, iar mai târziu găsim informaţii despre existenţa acestei perioade importante a creştinătăţii, în scrierile Sfântului Atanasie cel Mare, Teodoret, sau ale lui Leon cel Mare, fiind ţinut iniţial în mănăstiri şi schituri şi preluat, ulterior, în întreaga lume creştină.
Tot la 27 iunie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Preacuviosului Părinte Samson, făcătorul de minuni şi primitorul de străini. Sinaxarul ne spune că era roman, rudenie a marelui Constantin. „Dăruindu-şi averea ce-i rămăsese de la părinţi la săraci, s-a dus la Constantinopol şi aflând sfintele case de rugăciune, şi cucerindu-se în ele cu cuviinţa, se bucura petrecând sihăstreşte, şi se desfăta întru dumnezeieştile Scripturi, fiindu-i gândul numai la Dumnezeu. După aceea, dacă a aflat de el preacinstitul patriarh Mina, l-a hirotonit preot. Şi era el liman de mântuire săracilor şi celor ce aveau nevoie de ajutor. Şi având ştiinţa şi de meşteşugul doftoricesc, a vindecat pe împăratul Iustinian ce căzuse într-o boală de netămăduit. Din pricina aceasta, împăratul mirându-se foarte de vrednicia omului şi smerindu-se, a zidit prin mijlocirea lui acea mare şi vestită casă, a făcut şi casă de oaspeţi şi pe sfântul acesta l-a făcut schevofilax, adică păzitor al sfintelor vase ale bisericii celei mari. Apoi el bine şi cu plăcere dumnezeiască petrecând şi făcându-se multora pricina mântuirii, şi pornind pe mulţi spre râvna şi urmarea vieţii sale celei plăcute lui Dumnezeu, acolo a adormit. Iar cinstitele lui moaşte au fost mutate în marea biserică a Sf. Mochie, izvorând în toate zilele tămăduiri, întru slava şi lauda lui Hristos Dumnezeul nostru” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
