Din Sinaxar află că acest Preacuvios părinte mărturisitor, pe vremea luptătorilor împotriva sfintelor icoane, era episcop al Apoloniadei şi era nu numai credincios şi evlavios şi drept în credinţă, ci şi milostiv şi plin de dragoste faţă de oameni, vestit în cunoştinţe şi în cuvânt. „Fiind silit să se lepede de închinarea la sfintele icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos şi ale preacuratei Sale Maici, ale sfinţilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor şi neplecându-se, a fost condamnat la surghiun şi supus la chinuri de neîndurat. Din pricina acestora îmbolnăvindu-se cumplit, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
