La 18 octombrie, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca. Sinaxarul ne spune că marele Apostol şi Evanghelist Luca a fost din Antiohia Siriei. Era doctor şi iscusit pictor. “Acesta aflându-se în Teba Beotiei şi, doctorind pe vremea împăratului Tit Claudie, a aflat pe Sfântul Apostol Pavel şi crezând în Hristos, a părăsit rătăcirea cea părintească, şi lăsându-se de tămăduirea cea trupească, s-a apucat de cea sufletească. A scris şi Evanghelia să către oarecare dregător anume Teofil, care crezuse în Hristos, după cum o ştia de la Sfântul Apostol Pavel. După aceea a scris şi Faptele Apostolilor către acelaşi Teofil. Apoi, după ce s-a dus de la Roma şi a lăsat pe fericitul Pavel, a umblat învăţând toată Grecia şi ajungând, precum se spune la optzeci de ani, a răposat cu pace; iar în locul în care a fost îngropat trupul lui, mărind Dumnezeu pe Apostolul lucrătorul Său, a plouat colurie deasupra mormântului lui, spre semnul meşteşugului lui cel doctoricesc. (Căci coluria este o doctorie alcătuită din picături de apă de trandafiri şi din alte feluri, folositoare la boala ochilor). Pentru care a fost cunoscut şi mai mult mormântul lui de toţi. Iar Constanţie, feciorul marelui Constantin, a adus de la Teba moaştele lui prin mijlocirea lui Artemie marele duce al Egiptului, care şi mucenic s-a făcut, şi le-a pus în biserica Sfinţilor Apostoli, sub sfânta masă, împreună cu ale lui Andrei şi ale lui Timotei. Şi se spune despre dânsul că el a zugrăvit întâi icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ţinând în braţe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meşteşugul zugrăvirii cu ceară şi alte două şi cum că le-a dus apostolul la Maica Domnului să le vadă, şi această ar fi zis: «Harul Celui născut din mine, prin mine să fie cu dânsele. Asemenea şi icoanele sfinţilor mai marilor apostoli». Şi de atunci s-a împărţit în toată lumea un lucru bun ca acesta, ortodox şi întru totul cinstit” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Marin cel bătrân care a trăit pe vremea lui Diocleţian şi a lui Aristobul. “Deci, stând înaintea guvernatorului Ciliciei, a fost bătut cumplit cu toiege şi legându-i-se picioarele cu fiare, a fost băgat în temniţă, şi a două zi iarăşi aducându-l înainte, l-au spânzurat pe lemn de picioare, şi l-au bătut fără de milă; apoi pogorându-l de pe lemn, a suferit moarte prin sabie, dându-şi duhul lui Dumnezeu” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
