Au trait în vremea împăraţilor Maximilian şi Diocleţian. Sinaxarul ne spune că fiind prinşi în satul Oxivia, au fost duşi la Tavrichie şi Gaiu. “Şi guvernatorii stând la cercetare, sfinţii mărturisind pe Hristos, au fost băgaţi la închisoare; iar când dormeau ei a venit diavolul semuindu-le lor cele dimpotrivă; şi, după ce s-au sculat ei, au stat la rugăciune, întărindu-se unul pe altul şi, venind îngerul Domnului, i-a făcut pe ei îndrăzneţi. Iar după ce s-a făcut ziuă, sculându-se ei şi foarte silniciţi fiind de rău-credincioşi, nu s-au lepădat de Hristos, ei în chip limpede şi cu îndrăzneală mărturisindu-L Dumnezeu adevărat şi Făcător al totului, au fost bătuţi cumplit şi puşi la închisoare; apoi, mai în urmă, împreună cu ceilalţi fiind cercetaţi li s-au tăiat capetele” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
