Sinaxarul ne arată că acest sfant părinte a pătimit pentru Hristos în anul 372, în vremea prigoanei lui Atanaric, de la dregătorul Atarid. S-a săvârşit prin înecare în râul Buzău, iar aspecte ale vieţii şi martirizării sale au fost cuprinse în „ Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goția către Biserica lui Dumnezeu care se găsește în Capadocia și către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale”, a episcopului Bretanion al Tomisului, adresate Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, care a cerut moaştele Sfântului de la Biserica din Goţia.
