Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte la 10 octombrie pe Sfinţii Evlampie şi Evlampia. Sinaxarul ne învaţă că aceşti sfinţi mucenici au fost pe vremea lui Maximian (către anul 296), pe când domnea în oraşul Nicomidia Maxim. “Pe atunci, mai mulţi creştini ascunşi în munte au trimis pe Sfântul Evlampie la cetate că să le cumpere pâine. Iar el, mergând, a fost prins de slujitorii idolesti; şi punându-l înaintea împăratului şi întrebându-l, se mărturisi pe sine că este creştin; şi intrând în capistea idolilor, în loc să jertfească, el a poruncit idolului lui Aris să cadă şi a căzut de s-a sfărâmat. Fiind el pedepsit a venit Evlampia, sora sa, la mijloc, şi l-a rugat să facă rugăciune pentru dânsa, ca să mărturisească şi ea împreună cu el. Deci, băgându-i într-o căldare ce fierbea, şi rămânând nevătămaţi, au crezut în Hristos două sute de bărbaţi, cărora li s-au tăiat capetele împreună cu dânşii” (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul).
