S-a născut pe 10 mai 1946, la Vlădeni, județul Ialomița. A debutat in Divizia A, cu Rapid Bucuresti in 1966. A rămas să joace pentru Rapid timp de zece sezoane, câştigand compionatul Romaniei in 1967 si cupa Romaniei in 1972. La Rapid, a jucat in echipa cu alti jucatori celebri ai acelor vremuri, ca Neagu, Lupescu, Dumitru si Coe. A fost primul portar roman ce reusea sa marcheze într-un meci oficial si primul ce avea sa fie prins in ofsaid. După perioada de la Rapid a câstigat Cupa de României în 1979, cu Steaua Bucuresti. A reprezentat România la Cupa Mondială din Mexic 1970. Spre sfârşitul carierei sale a jucat pentru Autobuzul şi Spartac in ligile inferioare. Raducanu a strans 61 de selectii pentru echipa nationala a Romaniei intre anii 1967 si 1978.
Răducanu a intrat şi-n Cartea Recordurilor, fiind singurul portar din lume surprins in ofsaid
„Rică apară şuturi pe care nimeni nu bănuia ca pot fi parate, plonjoanele lui de felină alternau însă cu ieşiri din poartă şi driblinguri de circ făcute la mijlocul terenului, incat un mare antrenor din strainatate a afirmat că, daca ar fi avut un astfel de portar excentric în echipa lui, l-ar fi împuşcat de la primul meci. Răducanu a intrat şi-n Cartea Recordurilor, fiind singurul portar din lume surprins in ofsaid atunci cand facuse o incursiune de atacant în careul adversarilor. Bancurile îi scapă din gura lui Rica asemeni cojilor de seminte de bostan cu sare din Giulesti! Aparuse moda aceea a purtarii de mănuşi la volan. Şi-a zis atunci Tamango, cum să nu fie şi el la curent cu moda, aşa că a intrat într-un magazin“, scrie acelaşi Florin Condurăţeanu.
„Toată lumea apare la televizor, toţi vorbesc despre fotbal, toţi se pricep, iar noi, cei care am jucat nu suntem băgaţi în seama. Sansa vietii mele a fost ca lumea m-a iubit si ma iubeste, sunt invitat la diverse emisiuni, evenimente. In rest, fac miscare, joc tenis de picior la doua zile, ma duc la masaj si la sauna de trei ori pe saptamana, asa m-am invatat“, spunea Rică Răducanu într-un articol apărut în presă.
Imi pare rau ca fotbalul nu mai este asa spectaculos, nu ne mai calificam
„M-am născut la Vlădeni, în Feteşti, Ialomiţa, dar am fost adus de tata la Bucureşti şi asta a fost sansa mea. Am muncit, am avut rabdare si am ajuns incet-incet portar, am jucat mereu pentru spectacol si astfel am ajuns in echipa mare a Rapidului. La inceputul carierei mele, fotbalul era un mod de viata, de aceea românii ajungeau departe pentru ca munceau si prin sport faceai cariera. Atunci fotbalul se juca pentru spectacol, nu pentru bani. Imi pare rau ca fotbalul nu mai este asa spectaculos, nu ne mai calificam avem un stadion extraordinar acum si ne uitam la altii cum joaca pe el. Ma bucur ca am un stil anume si cu asta am cucerit oamenii, sunt un om bun, care a trecut prin multe in viata, si bune si rele. Lumea nu stie ca am fost de doua ori in coma, o data am avut accident cu o masina, m-am trezit dupa doua zile si a doua oara, in timpul unei meci, am fost accidentat si m-am trezit la spital. Bine ca m-am trezit. Astea sunt riscurile meseriei. Acum, fotbalistii vor sa castige bani multi, dar, daca s-ar putea sa iasa de pe teren fara sa transpire, fara un gips. Eu nici acum nu pot dormi noapte de dureri, mai ales cand e frig. As vrea sa traiasca toata lumea bine, sa aiba fiecare incredere in sansa lui, pentru ca toti avem o sansa in viata, dar fara sa muncesti, degeaba, nimic nu cade din cer."
Cînd aud imnul Rapidului îmi vine să plîng
În luna iunie 2011, fostul portar de legendă a Rapidului, Rică Răducanu, povestea la radio.gsp.ro despre situaţia în care a ajuns clubul după 88 de ani de existenţă, fiind nemulţumit că nu s-a organizat nimic de ziua "giuleştenilor". „Puteau să facă şi ei o masă de ziua Rapidului cu foştii jucători, aşa cum s-a întîmplat pînă acum. Nu mai este ca înainte, alt respect. S-a schimbat lumea, dar eu nu pot să mă schimb acum. Rapidului este o frumuseţe de club, care ne-a crescut şi ne-a dat o viaţă frumoasă. Pe mine mă ştie lumea de Rică Răducanu şi de asta mi-am pus la maşină numărul RRR: Rică Răducanu Rapid. Eu am stat 10 ani la Rapid şi nu m-am plictisit, iar acum, unii stau unul-două sezoane şi vor să plece. Dacă aş putea, aş face ca echipa să fie la fel de iubită ca înainte. Cînd aud imnul Rapidului îmi vine să plîng".
