Doctorul în farmacie Ovidiu Bojor s-a născut în prima zi de noiembrie a anului 1924. A publicat 25 de tratate de specialitate, peste 200 de lucrări ştiinţifice şi a condus patru expediţii în Himalaya. Este membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, membru al Academiei de Arte şi Ştiinte din SUA şi al Academiei Daco-Romane. În anul 2004 a fondat Centrul de Studii pentru Ştiinţe de Graniţă. La ceas aniversar îi spunem “La mulţi ani!”
Recent, în perioada 23-26 octombrie 2015, a fost preşedintele de onoare a celei de-a XIV-a ediţii a Concursului Național de Ecologie care-i poartă numele, desfăşurate la Bistriţa sub egida Ministerului Educației și Cercetării Ştinţfice şi a Inspectoratului Școlar Judeţean Bistrița-Năsăud. Totodată, promotorul fitoterapiei româneşti s-a întâlnit vineri, 30 octombrie, cu publicul bistriţean, alături de prof.univ.dr. Mircea Gelu Buta în cadrul unei dezbateri cu privire la viaţă, sănătate, alimentaţie, relaţia omului cu mediul şi cu Dumnezeu.
Reputatul dr. farm. Ovidiu Bojor a deprins primele lucruri despre plante şi etnobotanică de la tatăl domniei-sale, profesor de ştiinţe naturale la Reghin şi Târgu-Mureş, care obişnuia să întreprindă în fiecare duminică expediţii în Munţii Căliman. “Mă lua şi pe mine şi-mi arăta cu răbdare florile, ierburile, micile vieţuitoare. Le însoţea de fiecare dată cu denumiri latineşti şi cu interminabile poveşti care aveau darul să mi le fixeze în memorie. Cu ajutorul lui, îmi pusesem la punct acasă un mic laborator de biologie. Aveam foarte multe cărţi pe care le citeam pe rupte ca să înţeleg mai bine ce e cu lumea din jur. Eram foarte curios. La 14 ani, am scris un articol pentru o revistă de ştiinţe naturale, în care argumentam că nu putem include omul în regnul animal deoarece e singura fiinţă vie înzestrată cu o scânteie divină. Eram, bineînţeles, influenţat şi de mama, care era foarte credincioasă. Dacă tata mi-a dat ştiinţă, creier, de la mama am învăţat ce înseamnă credinţa şi iubirea”, a mărturisit doctorul în farmacie Ovidiu Bojor.
Din iubire de semeni n-a stat niciodată pe gânduri şi i-a ajutat pe cei aflaţi în suferinţă fără să perceapă vreun ban. “N-am dat niciodată consultaţii pe bani. Nu m-a interesat asta. Tot ce am vrut a fost să ajut, după puterile mele, pe cei care sunt în nevoie, să dăruiesc o mângâiere”.