Dublă campioană olimpică la Atena, în 2004, Monica Roşu este una dintre cele mai de succes gimnaste din istoria României. A făcut parte dintr-o echipa incredibilă, care a reuşit în urmă cu 12 ani să-i facă pe români să se bucure de fiecare zi a Jocurilor Olimpice. A fost ultima Olimpiada la care ţară noastră a dominat întrecerile de gimnastică. De atunci a urmat un declin care a “culminat” cu ratarea prezenţei la Rio.
Cariera sa la nivel înalt a fost una scurtă, însă cu rezultate demne de toată laudă. În 2002 a făcut parte din echipa României la Campionatele Europene pentru Juniori, unde a câştigat medaliile de bronz la sărituri şi sol. A concurat la Campionatele Mondiale din 2003 de la Anaheim (SUA), unde a câştigat medalia de bronz cu echipa şi s-a clasat pe locul patru la sărituri. Momentul de vârf al carierei sale l-au constituit Jocurile Olimpice de vara din 2004 de la Atena, unde a fost dublu medaliată cu aur. A participat şi la Campionatele Europene de Gimnastică din 2004 de la Amsterdam, unde a câştigat medalia de aur la sărituri.
În prezent, fosta gimnastă născută la Bacău locuieşte în Bucureşti. Trăieşte cu necazul că nimeni din România nu îşi doreşte ca performanţele din trecut obţinute la gimnastică să fie reeditate. “Problema sportivelor de acum o reprezintă motivaţia. Nu vor să facă nici un fel de efort. Noi eram toată ziua în sala şi am obţinut rezultate senzaţionale, de care au fost mândri toţi românii”, explică Monica Roşu situaţia de acum a gimnasticii româneşti.
Ajunsă la 29 de ani, dubla campioană olimpică mărturiseşte că nu ar putea niciodată să ajungă antrenoare. “Am încercat ca profesoară de sport, însă nu poţi face gimnastică dacă nu ai o sala dotată, unde să-i poţi atrage pe copii. Asta e realitatea din România. Ca antrenoare nu mă văd lucrând niciodată. În gimnastică nu poţi face performanţă dacă nu eşti dur cu sportivele pe care le pregăteşti. Eu am fost sportivă, ştiu ce sacrificii am făcut şi nu aş putea cere nimănui să facă aceleaşi lucruri niciodată”.
