A adorat profesia pe care a ales-o şi crede că este lucrul pe care poate să-l facă cel mai bine. Debutul său a avut loc acum 50 de ani pe o scenă din Bucureşti, iar de atunci au trecut peste 100 de roluri. Mariana Mihuţ este actriţa pe care n-o poţi ţine departe de sufletul tău, este cert că într-un fel sau altul emoţia pe care o răspândeşte în jurul său te va atinge. La 7 noiembrie este ziua sa de naştere, un moment potrivit pentru a ne aminti cât de mult este iubită de publicul său şi a-i spune “La mulţi ani!”
Este suficient să vezi un singur spectacol în care joacă. Unul singur. Experienţa va rămâne înscrisă în cartea vieţii tale pentru totdeauna. Puţini actori reuşesc asta, foarte puţini. Mariana Mihuţ face parte din această categorie a actorilor care ştiu că meseria lor este una acaparatoare, una care nu lasă timp pentru altceva, a actorilor care dacă nu respire pe scenă nu reuşesc să respire nici departe de ea. A întâlnit multe personalităţi cu care a avut bucuria de a lucra. Toate astea i-au influenţat drumul. Tot ceea ce a realizat până acum se datorează şi marilor întâlniri din viaţa sa. „Nu cred că se poate face performanţă fără a plăti preţul vieţii personale, iar dacă ar fi să o iau de la capăt, tot asta aş face. Mi-am propus să fiu o mare actriţă şi încă mai muncesc la asta. Am avut parte de oameni minunaţi în jurul meu. În profesia aceasta nu poţi să trăieşti de unul singur. Trebuie să comunici cu cei de lângă tine, iar eu, slavă Domnului, am avut cu cine comunica. Într-un fel sau altul n-am putut trece pe lângă cineva fără să nu iau ceva de la fiecare. Dacă sunt acum ceea ce sunt li se datorează maeştrilor pe care i-am cunoscut. Am avut de la cine învăţa, am avut cu cine munci, am avut mari exemple lângă mine. Este adevărat. Nu aş putea să fac lucrurile superficial sau la jumătate. Mă implic total întotdeauna.
Eu nu ştiu ce aş putea schimba la vremurile pe care le trăim. Am încercat să schimb prin tot ce am putut de când mă ştiu. Uneori oamenii au plecat gândindu-se la spectacolul pe care l-au văzut, alţii au plecat cu ochii în lacrimi, alţii au plecat râzând. Cred că asta a fost contribuţia mea la schimbarea în bine. Cred cu tărie că nimic din ce este material nu va rămâne după noi, cred după noi va rămâne cultura. Doar cultura poate susţine un popor. Cultura ne poate da puterea să luptăm mai departe. Am mai spus acest lucru şi îl repet. Îmi doresc să fim sănătoşi, să rezistăm. Mă atinge tot ce i se întâmplă rău acestei ţări şi din păcate în ultimul timp se întâmplă multe lucruri foarte rele. Îmi doresc ca ţara asta să nu treacă din nou prin momentele grele cu care s-a obişnuit, din păcate. Îi doresc ţării mele să nu mai treacă din nou prin momente de cumpănă. Îi ajunge!”
