Oacheşă, seducătoare, frumoasă, zvăpăiată ca la vârsta fragedă a căţăratului în cireş, cu energie debordantă, peste Rona Hartner nemilosul timp pare să nu-şi fi lăsat trecerea.
Nonconformistă, ţinutele ei pot fi când lejere, apropiate curentului heavy metal (reminiscenţe din adolescenţă!), când elegante, ca în pragul decernării premiilor Oscar.
Însă Rona, chiar dacă aparent pare un copil răsfăţat şi neastâmpărat, în fapt, intelectual vorbind, este la cota înaltă a celor ce au studiat asiduu şi s-au aplecat cu răspundere asupra artelor, filosofiei, muzicii.
Pentru toate astea a muncit şi şi-a consumat ani buni din viaţă, cum puţini şi-ar putea închipui doar privind-o şi ascultând-o. Cât despre uriaşul său talent actoricesc şi muzical, nu doar România, ci toată Europa are cunoştinţă.
S-a născut la 9 martie 1973, în Bucureşti, într-o familie de intelectuali, cu tatăl inginer proiectant şi mama economistă, ambii pasionaţi de pictură şi muzică, şi-a copilărit într-o casă superbă, cu pereţii zugrăviţi în stilul picturii lui Miro sau a lui Kandinski, cu vitraliile de la geam făcute de mama sa şi cu mozaicuri colorate pe holuri.
De la ei a moştenit şi ea şi sora sa pasiunea pentru muzică şi pictură. Ca să-i ocupe timpul şi să nu facă alte năzbâtii, părinţii au îndemnat-o să studieze violoncel, pian, chitară, canto, sculptură şi limbi străine: engleză, franceză, olandeză şi mai ales germana. La un moment dat, ea şi sora sa, aveau câte 17 profesori fiecare!
Din 1979 şi până în 1991 a fost eleva Liceului German din Bucureşti. De mică îşi dorea să devină actriţă, făcuse ceva teatru la Liceul German şi visa să dea la ATF. La 18 ani, face pregătire cu George Ivaşcu, dă examen, ia două probe, dar pică la ultima.
Ca să nu piardă vremea, urmează un an de teatru la Universitatea Titu Maiorescu, unde o cunoaşte pe Sanda Manu, care îi prezice: „Din toată clasa, numai tu o să faci meseria asta!”.
Mai apoi o cunoaşte pe Olga Tudorache, care-i dă o palmă (la propriu) că a găsit-o la barul facultăţii, şi pe Andrei Şerban, care, la rându-i, o încurajează: „Ai să fii o mare actriţă”. Şi nu i-a dezamăgit!
Începând cu anul 1992 începe să studieze la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti. Patru ani mai târziu, regizorul francez Tony Gatlif îi dă rolul principal în filmul „Gadjo dilo” (Străinul nebun), care s-a filmat în România, după ce, în prealabil, regizorul făcuse casting în cinci ţări, vizionând cam 5000 de actriţe, pe Rona asemuind-o cu Jeanne Moreau.
Pentru acest rol a trebuit să piardă 10 kilograme, să fumeze câte 3 pachete de ţigări pe zi, ca să-şi răguşească puţin vocea, să înveţe franceză şi romanes şi să se mişte şi să danseze ţigăneşte. Dar a meritat cu prisosinţă!
Filmul a avut un succes nebun în toată lumea, a câştigat 20 de premii pentru cel mai bun film, iar ea 7 premii pentru cea mai bună actriţă, printre care şi Leopardul de Aur (Premiul special pentru interpretare) la Festivalul Internaţional de Film de la Locarno.
De aici mai departe rolurile încep să curgă: în 1996 joacă în co-producţia franco-română „Asfalt-Tango” regizat de Nae Caranfil, în 1997 pleacă în Franţa pentru a juca în thrillerul „Nekro” în regia lui Nicolas Masson, iar în 1998 revine în ţară pentru un rol în filmul „Dublu extaz” al lui Iulian Mihu.
Începutul anului 1999 o găseşte în plin scandal mediatic, inventat şi iniţiat de Corneliu Vadim Tudor. Un episod al scandalului se consumă în emisiunea „Marius Tucă Show”, unde, la un moment dat, hărţuită şi vexată de atitudinea şi insinuările lui Vadim, Rona părăseşte brusc studioul şi la scurt timp şi ţara, stabilindu-se la Paris.
Se căsătoreşte cu dansatorul şi actorul argentinian Rocco Sedano, au împreună o fată, şi divorţează la fel de repede cum s-a căsătorit.
De atunci joacă în peste 20 de filme, scoate albume bine primite pe piaţa muzicală şi face naveta Bucureşti-Paris implicându-se în zeci şi zeci de proiecte muzicale şi emisiuni de divertisment la mai multe televiziuni din ţară.
Astăzi, temperamentala şi năzdrăvana actriţă şi cântăreaţă împlineşte 50 de ani. Să-i urăm numai de bine în toate cele 7-8 limbi străine pe care le cunoaşte, multă sănătate, bucurii alături de cei dragi şi de fetiţa ei, Sumayla, zile fericite şi cât mai multe proiecte duse la bun sfârşit. La mulţi ani, Rona Hartner!
