Dinu Cernescu face parte din artileria grea a teatrului românesc. La 18 octombrie îşi sărbătoreşte ziua de naştere. În prag aniversar îi spunem “La mulţi ani!”
Dinu Cernescu este unul dintre regizorii care au hotărât să lase o amprentă unică asupra fiecărei piese pe care au pus-o în scenă. S-a născut la 18 octombrie 1935, a absolvit în 1957 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" (IATC). A pus în scenă spectacole celebre, printre care „Hamlet”, „Viziuni flamande”, „Meşterul Manole”, „Matca”, „Neînţelegerea", „Gâlcevile din Chioggia”. A fost profesor de regie la IATC Bucureşti şi la Academia de Teatru a Olandei, director al Teatrului Naţional din Bucureşti din 1994 până în 1996, iar în 2006 a fost distins cu Premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER), pentru întreaga activitate. A lucrat o viaţă în teatrul românesc, a cunoscut oameni despre care îi face plăcere să-şi amintească, iar spectacolele sale se joacă şi astăzi cu mare succes pe scenele din Bucureşti.
Nu ştie de ce s-a apucat de teatru. Învăţa pentru medicină de fapt, pentru că voia să devină chirurg. Şi, dintr-odată s-a gândit să facă regie. “Am făcut un spectacol de păpuşi unde am invitat familia, le-am cerut şi bani, după care am cumpărat un mic laborator unde făceam noi experienţe şi era să dau foc casei. Apoi, am văzut spectacolul lui Ciulei «Îmi amintesc de mama», aveam 12 ani şi personalitatea lui m-a fascinat. Peste un an l‑am revăzut la mare, acolo unde unchiul meu avea o micuţă cafenea. Liviu Ciulei şi Clody Bertola veneau şi mâncau la prânz, iar eu mă ascundeam şi mă uitam la ei. Provin dintr-o familie cu un tată aviator şi o mamă profesoară, oameni care s-au ocupat de mine, dar care n-aveau nimic în comun cu teatrul”.
Deşi avea câteva pete la dosar, pentru că tatăl lui, pilot fiind, comandant la Băneasa, aranjase să fugă din ţară şi a fost arestat, Dinu Cernescu n-a avut probleme. A intrat la Institut, declarând că nu ştie nimic de tatăl lui. A început astfel una dintre cele mai interesante şi frumoase cariere din teatrul românesc.
Dinu Cernescu este de părere că există un atac fără precedent din partea prostului gust. La televizor sunt lucruri care n-ar trebui să existe şi ele sunt date unei ţări întregi. “Înainte de '89 oamenii erau abrutizaţi prin televiziune. Şi acum este tot o spălare pe creier, însă mult mai periculoasă. Cred că acum există o generaţie care nu ştie exact ce sunt maeştrii. Eu nu pot să trăiesc în lumea asta. Cred că la vârsta mea, care nu este cea mai favorabilă mie şi creaţiei, eu trebuie să fac nişte spectacole bune şi care să aibă un impact cât mai mare la public. Asta mă intereresează. Să dau publicului lucruri de calitate care să-i placă şi care să-i spună ceva. Nu-mi doresc mai mult. Publicul vrea calitate. Oamenii au nevoie de spectacole bune, de calitate, vor să simtă povestea. Prin teatru am obţinut bucuria succesului. Şi-acum îmi place să stau în culise la spectacolele mele şi să aud sala cum reacţionează. Dar nu vă puteţi închipui singurătatea pe care o are un regizor după premieră. Aici m‑am potrivit foarte bine cu Ştefan Iordache, unul dintre actorii mei fetiş. Generaţia tânără cred că se pierde în clipa în care are un succes, nu ştie să-l aprofundeze, să-l gestioneze. Ei se lasă furaţi de aplauze, de hohote de râs şi-şi pierd minţile. E păcat, pentru că tot timpul în teatru este nevoie de noi şi de noi generaţii, de schimbul de mâine. Încontinuu trebuie să existe acest lucru.”
