La 6 octombrie, creştin orodocşii îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol Toma, numit şi Geamănul. În vremea în care Domnul Iisus Hristos era pe pământ şi umbla prin cetăţi şi prin sate învăţând popoarele şi tămăduind toate suferinţele, Toma, care va fi apoi Apostol al Mântuitorului, auzind propovăduirea Lui şi văzându-I minunile, s-a apropiat de El cu osârdie şi a umblat după El, ascultându-I, cuvintele dulci, bucurându-se de vederea preasfintei Sale feţe. “Şi astfel s-a învrednicit a fi rânduit în ceata celor doisprezece apostoli. I s-a spus, mai târziu Toma necredinciosul fiindcă, după Înviere, Sfântul Toma nu voia să-i creadă pe ceilalţi apostoli care spuneau «Am văzut pe Domnul!», până ce nu a putut să-L vadă şi să-I pipăie rănile, mărturisind şi întărind credinţa, mai presus decât toţi: «Cu adevărat eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu».
Sfântul Apostol Toma a luminat sufletele mulţimilor, propovăduind Evanghelia la midieni, la parţi, la perşi şi la indieni, iar când a sosit vremea cinstitei mutări a Maicii lui Dumnezeu şi toţi apostolii din diferite ţări au fost răpiţi de nori şi aduşi în Ghetsimani, înaintea patului Sfintei Fecioare, a plecat din India şi Sfântul Apostol Toma, dar n-a a ajuns în ziua îngropării Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. “Sosind a treia zi după îngropare, s-a întristat foarte mult. De aceea, cu sfatul de obşte al Sfinţilor Apostoli, au deschis mormântul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru ca Sfântul Apostol Toma, văzându-i trupul, să se închine şi să se mângâie. Deschizând mormântul, n-au mai aflat trupul Sfintei Fecioare, ci numai giulgiul, iar în acest fel s-a făcut încredinţare că Maica lui Dumnezeu, ca şi Fiul său, a înviat a treia zi şi a fost luată cu trupul la ceruri”. A fost închis de împăratul Smideu “căci crezu printr-însul Uazan fiul său şi Terţia femeia lui, Migdonia şi Narca. Drept aceea l-a şi dat pe mâinile a cinci ostaşi, care suindu-l într-un munte, l-au junghiat cu suliţele, şi aşa s-a petrecut în Domnul”. (Vieţile sfinţilor de peste tot anul)
