La 1 februarie, creştin ortodocşii îl prăznuiesc pe Sfântul Mucenic Trifon, sărbătoarea fiind cunoscută în tradiţia populară drept Triful viilor. Sinaxarul ne spune că Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în Frigia, unul din districtele Asiei Mici, în satul Lampsacus. „Încă din tinereţe, Domnul l-a învrednicit cu puterea izgonirii demonilor şi a vindecării diferitelor boli. Odată, mucenicul a salvat întreaga sa comunitate de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii, invazia lăcustelor care devorau culturile şi grânele oamenilor. Sfântul Trifon a devenit faimos odată cu izgonirea unui demon din fiica împăratului roman Gordian (238-244) şi atunci când îi ajuta pe cei neputincioşi nu le cerea altceva decât credinţă în Mântuitorul Iisus Hristos cu a Cărui slavă îi vindeca. Când la tronul imperial a ajuns împăratul Decius (249-251), acesta a început o persecuţie atroce împotriva creştinilor. Cineva l-a pârât comandantului Aquilinus pe Sfântul Trifon, spunându-i că acesta propovăduia cu mare evlavie credinţa în Hristos şi că pe mulţi i-a botezat”.
Sfântul a fost arestat şi interogat, timp în care, şi-a apărat cu putere credinţa, pe care a mărturisit-o necontenit. A fost supus unor torturi îngrozitoare: a fost lovit cu bâtele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi a fost purtat prin oraş pe jos, însă pe toate le-a îndurat cu răbdare. A fost apoi condamnat la tăierea capului cu sabia. Sfântul Mucenic s-a rugat înainte de execuţie, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit în încercările sale, înălţând rugă fierbinte pentru miluirea celor care-l vor chema în ajutor. „Când soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, Sfântul şi-a şi dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, acestea petrecându-se în Niceea, în anul 250. Creştinii au înfăşurat trupul Sfântului într-un giulgiu curat, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea, acolo unde a suferit, dar Sfântul li s-a arătat şi le-a cerut să-i ducă trupul în satul natal, Lampsacus. Mai târziu, moaştele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol, apoi, la Roma. În Rusia, Sfântul Trifon este considerat patron al păsărilor deoarece, după cum se povesteşte, odată, Ţarul Ivan cel Groaznic a ieşit la vânătoare, iar îngrijitorul şoimului a scăpat din neatenţie pasărea preferată a ţarului. Acesta i-a dat termen îngrijitorului Trifon Patrikeiev să aducă pasărea în trei zile, iar dacă nu, va fi condamnat la moarte. Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea, dar fără rezultat. În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, la locul numit Crângul Marinaya. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat Sfântului patron al său, Mucenicul Trifon, chemându-l în ajutor. În vis a văzut un tânăr pe un cal alb care ţinea pe mână şoimul ţarului. Acesta i-a spus: «Ia pasărea pierdută şi o du ţarului şi nu te mai necăji.» Când s-a trezit, îngrijitorul a zărit pasărea stând pe un brad. A luat-o, a dus-o ţarului şi i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sfântul Mucenic Trifon. Drept mulţumire că i-a salvat viaţa, Trifon Patrikeiev a construit o capelă în locul unde i-a apărut Sfântul Trifon. Mai târziu, a construit chiar şi o biserică în Moscova cu hramul Sfântului Trifon. În Biserica Ortodoxă Rusă, Sfântul este slăvit şi ca protectorul divin al Moscovei. În multe icoane ruseşti, Sfântul Trifon apare cu un şoim pe brat” (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
În lumea satului românesc, Sfântul Trifon este protectorul viţei-de-vie. De altfel, la 1 februarie, la Triful viilor, Trifănitul, Zarezanul Viilor sau Gurbanul cum este numită sărbătoarea, locuitorii satelor merg în vii, după slujba aghesmei mici, să stropească viţa-de-vie cu apă sfinţită pentru a fi protejată de boli şi dăunători şi, mai ales, pentru a avea parte de un rod bogat.
