Despre actori, ca și despre scriitori, cântăreți, pictori, sculptori, etc. se spune că au talent, că au fost dăruiți cu un grăunte de divinitate, că Dumnezeu i-a atins cu un deget. Ei bine, actorul Vlad Zamfirescu, deși de multă vreme e „pe val”, cum se zice, nu crede că talentul, în această meserie, este prioritar sau esențial.
„Eu nu cred în talent. Cred că toți suntem talentați. E vorba doar de emoții și blocaje, care trebuie depășite. Unii pot face asta, alții nu. Liviu Ciulei spunea că în meseria asta 95% trebuie să fie muncă și 5% este altceva. Și eu îl cred pe maestrul Ciulei”.
S-a născut la 1 martie 1974, la Tg. Mureș, într-o familie cu ambii părinți artiști. Cu toate astea, nimeni din familie nu s-a preocupat și nici n-a insistat ca el să devină actor. Își amintește numai cum, deoarece ai lui nu aveau cu cine să-l lase acasă, îl luau la repetiții și-l puneau să stea pe scaun într-o lojă. Îi plăcea. Așa s-a îndrăgostit de Ștefan Mihăilescu-Brăila.
Declicul pentru teatru se pare că a venit în urma vizionării de zece ori a piesei „Arta conversației”. A fost spectacolul care, se pare, i-a trezit interesul în acest domeniu. Din copilăria petrecută până la 14 ani la Tg. Mureș își mai amintește de un loc al lui, de scăldat, pe Mureș, aproape de baraj, și de primul drum făcut cu bunica spre școala generală din Dâmbu Pietros.
Dar drumul spre o adevărată scenă de teatru îi este deschis după ce absolvă, în 1997, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București, clasa profesorului Ion Cojar.
Este angajat al Teatrului Bulandra și al Teatrului Nottara din București, iar, de-a lungul carierei, a avut numeroase colaborări cu alte teatre, cum ar fi Teatrul Act, Teatrul Național din Cluj-Napoca, Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov și, mai de curând, cu Teatrul Național din Tg. Mureș.
În 2004 a primit premiul special al juriului Festivalului de Teatru Contemporan din Brașov, urmând ca, un an mai târziu, UNITER-ul să-i acorde premiul de debut pentru rolul Fredrick din „Pelicanul” lui August Strindberg.
A făcut roluri foarte bune în piese precum „Șase personaje în căutarea unui autor”, „D-ale carnavalului”, „O scrisoare pierdută”, „O noapte furtunoasă”, „Regele Lear”, „Hamlet”, etc. Rolurile din filme (aproape 20 de pelicule) încep cu „Milionar...la minut” (în 1992) și, până acum, se opresc la „Secretul fericirii” (2018).
Cunoscut în special grație rolului din telenovela "Inimă de țigan", acolo unde era ginerele lui Gigi Dumbravă, rol interpretat tocmai de tatăl său, Florin Zamfirescu, actorul susține că nu ar mai juca niciodată în telenovele.
„Nu îmi este dor de telenovele, pentru că este un sistem de lucru gen fast-food. Înțeleg și e normal să fie așa totul, datorită conjuncturii, dar e pe foarte mare viteză și eu nu sunt atât de rapid. Mi-e greu să mă descurc într-o viteză așa de mare și pe timp lung, pentru că nu se filmează o perioadă scurtă, ci lungă. Și nu știu dacă e neapărat genul meu de expresie”, declara Vlad acum un an.
Mâine, o dată cu primăvara, Vlad Zamfirescu face 46 de primăveri împlinite. Să-i urăm multe, cât mai multe primăveri însorite, veri liniștite, toamne bogate și ierni de poveste în mulții ani care-l așteaptă în față. La mulți ani, Vlad!
