Regizor şi scenarist de înaltă clasă, cunoscut în special pentru una din capodoperele filmului românesc, pelicula „Moromeţii”, Stere Gulea este totodată şi cel care a spus „motor!” la primele cadre ale unor filme bine primite înainte de 89 („Iarba verde de acasă”, „Castelul din Carpaţi”, „Ochi de urs”, etc), dar ale altora la fel de importante după 90, de la „Piaţa Universităţii – România” (1991), până la „Sunt o babă comunistă” (2013).
Însă pentru publicul român cea mai importantă promisiune a sa rămâne continuarea poveştii lui Marin Preda în „Moromeţii – partea a doua”, avându-i protagonişti pe aceiaşi actori care au jucat în filmul scos pe piaţă în anul 1987.
S-a născut la 2 august 1943, în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, într-o perioadă destul de tulbure pentru ţara noastră. Părinţii, din neam de aromâni, s-au stabilit mai întâi în Cadrilater, lângă Caliarca, unde au stat până în anul 1940 (tatăl său făcea negustorie), ca mai apoi să se mute în Dobrogea, la Mihail Kogălniceanu, unde vine el pe lume.
A copilărit având ca doi buni prieteni, cu care îşi făcea lecţiile şi se juca, un neamţ şi un tătar. În liceu, la Constanţa, a învăţat carte alături de greci, armeni, tătari, turci, etc. Aici stătea în gazdă şi, ca să se mai ajute cu banii, lucra pe timpul verii la un şantier de construcţii, pe post de pontator, ţinând socoteala camioanelor încărcate cu diverse materiale care intrau în şantier.
După terminarea liceului urmează trei ani Institutul Pedagogic şi, după absolvire, predă un an, ca profesor, într-un sat din Dobrogea. I s-a părut cumplită meseria de dascăl şi nu visa decât cum să plece mai repede de acolo.
Se hotărăşte să dea la IATC, secţia de teorie „Teatrologie-Filmologie” recent înfiinţată. După absolvire, având prieteni care făceau Regie, îşi dă seama că nu-i place teoria. Între timp, fusese repartizat la Studioul Cinematografic Bucureşti ca redactor, adică ajutor de scenarist: citea scenarii şi făcea referate. Asta era prin 70.
Dar cum în acea vară au fost nişte inundaţii catastrofale, alături de alţi doi colegi care terminaseră regia, Dan Piţa şi Mircea Veroiu, au avut ideea de a face un documentar „Apa ca un bivol negru”. De aici a început totul. A fost punctul de plecare al carierei sale de regizor. Mai departe a făcut filmele de care pomeneam mai sus, iar, între 1996-1998, a ajuns chiar preşedinte-director general al Televiziunii Române.
Astăzi, reputatul regizor şi scenarist împlineşte 74 de ani, o maturitate care-i va permite să abordeze cu „alt ochi” următoarele filme ce vor fi în lucru. Să-i urăm multă sănătate, bucurii lângă cei dragi, putere de muncă şi abia aşteptăm să înceapă filmările pentru „Moromeţii”, partea a doua. La mulţi ani, Stere Gulea!
