Printre cei mai importanți regizori ai noștri, excelent cotat pe plan internațional (cu montări spectaculoase pe multe scene ale lumii, cum ar fi Avignon, Edinburgh, Tokio, Budapesta, etc), cu o manieră, viziune și o tehnică aparte de punere în scenă a spectacolelor, de multe ori la granița aproape imperceptibilă a realului cu irealul, plimbându-și spectatorii prin labirintul întortocheat al ideilor fanteziste spre tărâmuri neexplorate de gândirea comună, confruntată în general cu povești simple, ce nu ies din tiparele obișnuitului, Silviu Purcărete este cel care te pune pe gânduri și-ți dă „temă pentru acasă” cu piesele și filmele regizate de el.
Să nu uităm câtă vâlvă a făcut premiera spectacolului ”Danaidele”, în 1995, în care regizorul mizează pe personajul colectiv, format din 100 de oameni, chiar dacă în distribuție figurau nume mari precum Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Coca Bloos, Mariana Buruiană, etc.
Foarte frumos explică Silviu Purcărete acele ritmuri ale personajului colectiv: „Dumneavoastră nu sunteți figuranți. Dumneavoastră sunteți 200 de ochi. Este elementul cel mai important cu care veți juca. Teatrul cu ochii se joacă, restul sunt mizilicuri.
Cel mai important 80% din elementul de expresie al actorului este ochiul. Chiar și atunci când poartă mască. În gaura din mască strălucește tot timpul ceva. Există o anume energie. Teatrul nu se face cu cuvinte și cu mișcări și cu sunete. Teatrul se face cu energie”.
Cum își alege piesele? Păi, tot neconvențional! „Lucrez la comandă cu cea mai mare plăcere, dacă-mi convin. Nu este o rețetă. Sigur că apropierea de text este intuitivă, uneori este irațională, alteori este rațională, depinde.
Nu am o metodă. În general, eu nu lucrez cu metodă în nici un compartiment al profesiei mele și nici în ăsta al alegerii repertoriului. Și poate că acest eclectism al gusturilor mele reprezintă singura metodă și singura regulă”.
Și-n film, Silviu Purcărete are o viziune absolut specială. Astfel, a debutat în lumea filmului, în primăvara anului 2012, cu lungmetrajul „Undeva la Palilula”, o fantezie cinematografică ce a stârnit mare vâlvă la festivalurile internaționale la care a participat.
Este o poveste petrecută „într-un orășel fantomă, pierdut în mijlocul câmpiei valahe, cu un sanatoriu-lazaret, spital improbabil, clinică ginecologică unde nu se naște nici un copil. Palilula este un loc unde derizoriul coexistă cu lucruri fermecătoare, iar populația din oraș e izolată pentru eternitate în beție, petreceri și beții”
Și totuși, două lucruri sunt reale: că Palilula este o comună aflată la câțiva kilometri de Craiova și că, într-adevăr, oamenii de acolo dorm mai mereu cu sticla de vin sau de țuică sub cap. Restul este fantezia fecundă, uluitoare, extrem de „scenică” a regizorului.
Silviu Purcărete s-a născut la 5 aprilie 1950 (unii spun că pe 3 sau 4 aprilie), în București, și a absolvit secția de regie a IATC, în anul 1974.
Nu este cazul să trecem în revistă toate perioadele importante ale activității sale regizorale, deoarece sunt de găsit pe internet. Să amintim, totuși, câteva spectacole-reper: „Romeo și Julieta”, „Miles Gloriosus”, „Piticul din grădina de vară”, „Ubu Rex cu scene din Macbeth”, „Titus Andronicus”, „Phaedra”, „Danaidele”, „Orestia”, „Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului”, „Măsură pentru măsură”.
Astăzi, reputatul regizor împlinește 72 de ani. Să-i urăm multă sănătate oriunde s-ar afla în această zi aniversară (de câțiva ani buni locuiește în Franța), bucurii alături de cei dragi, putere de muncă și inspirație în tot ceea ce face, și, să uimească pe mai departe întregul mapamond cu punera în scenă a spectacolelor sale. La mulți ani, maestre!
