O dată retras, cum țara încă fierbea sub presiunea altor probleme interne (mineriade, căderi de guverne, etc.), a ieșit repede și nemeritat din conțtiința colectivă, chiar dacă a mai rămas în politică ca senator și chiar dacă a mai avut o palidă încercare de a candida la Președinție, în 1996. Din nefericire, momentul său de glorie politică din primăvara lui 90 trecuse.
Rămâne însă memorabilă pentru cărțile de istorie confruntarea televizată a celor trei, când, dacă Ion Iliescu n-ar fi venit pe un val uriaș de simpatie de moment și de proastă înțelegere (gen „nu ne vindem țara”) a ceea ce ar fi putut România să devină sub o conducere liberală, probabil că Radu Câmpeanu ar fi fost primul președinte al României neangajat și nemarcat de regimul comunist de la noi. Ceea ce ar fi contat enorm în poziționarea României pe o favorabilă linie europeană.
S-a născut la 28 februarie 1922, în București, într-o familie cu profunde convingeri și practici liberale, tatăl său fiind prefect liberal de Dâmbovița. În timpul facultății a fost președintele Tineretului Universitar Liberal și conducătorul comitetului studențesc de organizarea a ultimei mari manifestări anticomuniste de la 8 noiembrie 1945, inițiată și condusă de studenți. În perioada 1947-1956 a fost deținut politic. După eliberarea din detenție lucrează la Drumuri și Poduri, iar, în 1973, obține azil politic în Franța.
La Paris lucrează în construcții, dar are o ferventă activitate cu conținut politic, fiind fondator al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (1978), vicepreședinte al Asociației Internaționale „Solidaritatea europeană”, editează o publicație la Paris, colaborează la radio „Europa Liberă” și BBC și este fondator al „Clubului de gândire liberală”din Paris, între 1986-1990. Animat de toată această neîntreruptă activitatea liberală, crezând că a sosit momentul, se întoarce în țară, la 5 ianuarie 1990, iar a doua zi reînființază Partidul Național Liberal, unde a fost ales secretar general.
Până în 1993 a fost președinte al PNL, iar, între 9 februarie 1990 – 11 mai 1990, a fost vicepreședinte al CPUN. Candidează la Președinția României, iese pe locul 2 și până în 1992 este senator de București și vicepreședinte al Senatului. În urma unor fracțiuni de partid și a numeroase frământări interne în sânul PNL, pierde președinția partidului, creează o altă „aripă” PNL (PNL-Câmpeanu), urmând, totuși, să fie ales senator de București din partea Alianței PNL-PD în mandatul 2004-2008. Din 2008, Radu Câmpeanu a renunțat la Parlament, hotărât să-și scrie memoriile.
Astăzi, însă, este ziua când Radu Câmpeanu, un mare om politic, împlinește 94 de ani. Alături de cei care îl cunosc și de familie să urăm celui care a militat toată viața pentru o Românie mai bună și mai prosperă, multă sănătate, zile liniștite și bucurii. La mulți ani, Domnule Președinte!
