Cu un joc scenic care a consacrat-o drept una dintre cele mai apreciate actriţe după anii 90, sensibilă şi emotivă, cu un farmec aparte, cu roluri mari făcute pe scena teatrului, dar şi în filme, Irina Movilă a avut un debut fulminant, primind premiul pentru Cea mai bună actriţă a Festivalului Lumilor Latine, Arcachoun/Franţa, în 1992, şi la Festivalul de Film Geneva/Elveţia, în 1993.
Mai mult, primeşte şi Premiul Pro Victoria „Placheta de aur”, acordat de Asociaţia Producătorilor, Actorilor şi Regizorilor de Film, pentru interpretare feminină. La un aşa debut, consacrarea de mai târziu nu avea cum să nu vină!
S-a născut la 5 iulie 1966, în Bucureşti, şi a absolvit Academia de Teatru şi Film, promoţia 1991, la clasa profesorului Mircea Albulescu. Din fericire, a avut parte de nişte profesori minunaţi.
Dintâi, Mircea Albulescu a învăţat-o cum să-şi înfrângă timiditatea şi cum să-şi tempereze emoţiile la urcarea pe scenă.
Apoi regizoarea Cătălina Buzoianu a ajutat-o cu tehnica actoricească, exemplificată prin interpretarea Maşei din „Pescăruşul”, apelând la sensibilitatea ei evidentă.
A urmat Vlad Mugur, care a ajutat-o să-şi perfecţioneze vocea, impostaţia scenică, căutând să scoată la lumină „sunetul secund” al glasului ei.
Aşa a ajuns să fie Varia, din „Livada de vişini” a lui Cehov (în 2010); Marta din „Neînţelegerea” a lui Albert Camus (în 2005); Hipolita şi Titania din „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare (în 2003) şi Veta din „O noapte furtunoasă” a lui Caragiale (în 2002).
În film, însă, rolul emblematic rămâne Fifi, cel care i-a adus notorietate dar şi recunoaştere peste hotare. Astfel, în 1993, a fost desemnată „Cea mai valoroasă speranţă a cinematografului european” pentru prestaţia sa din „Pepe şi Fifi”, regizat de Dan Piţa.
Tot sub bagheta acestuia a mai jucat şi în „Eu sunt Adam” (1996) şi „Hotel de lux” (1992).
Acum câţiva ani spunea într-un interviu: „Actoria nu e o profesie. E o chemare. E ca un strigăt pe care-l simţi înăuntru, în cel mai profund loc al fiinţei tale. Actoria e un fel de a exista şi de a învăţa să trăieşti mai bogat viaţa.
Unul din primele caractere dramatice pe care le-am interpretat la Institut, Ifigenia, mie mi-a modificat geografia interioară. Personajele interesante – şi nu cele întâmplătoare pe care le joci fără implicare – se suprapun cu timpul în tine, se decantează şi îţi pot influenţa viaţa ta personală.
Mai ales în perioada noastră de formare avem nevoie de asemenea personaje-reper. Ele ne pot ajuta să ne împlinim şi ca oameni, nu doar ca artişti. Tinerilor de azi care îşi piers busola şi plutesc în derivă, le sunt mai necesare ca oricând asemenea personaje-semnal de alarmă. Literatura, muzica, arta în general, reprezintă pentru mine un punct de sprijin în univers”.
Astăzi, cunoscuta actriţă împlineşte 55 de ani. Să-i urăm tot binele din lume, bucurii lângă cei dragi, multă sănătate şi roluri care să-i solicite la modul cel mai înalt incontestabilul său talent. La mulţi ani, Irina Movilă!
