S-a născut la 5 aprilie 1946, în Tecuci, și-a absolvit Facultatea de Limba și Lieratura Română din București, în 1970, având prilejul de a sta în preajma unor mari profesori precum Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Mihai Pop, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Al. Piru etc., și a mai tinerilor (pe atunci) Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Martin.
Ca jurnalist la „Flacăra” a ajuns după ce, în prealabil, lucrase patru ani la Revista bibliotecilor, unde prezenta noile apariții editoriale. Aici, pe lângă știri, reportaje, cronici literare, cronici de sport, etc., a excelat în segmentul fascinant al interviurilor. A dialogat cu personalități culturale, politice, din sfera economiei și-a ajuns să strângă o zestre de 400 de interviuri pe care le-a adunat în două volume masive – O istorie a societății românești contemporane în interviuri (1974-2005), lucrare premiată de către Uniunea Scriitorilor din România.
În eseistică atrage atenția printr-o remarcabilă lucrare, consacrată unui poet și cărturar pe care l-a prețuit foarte mult, „Alexandru Philippide sau drama unicității”. Drumul spre poezie îl începe, în 1979, cu volumul „Copiii lăsați singuri”. Mai are două escale „Amintiri din cetatea nimănui” (1980) și „Traversarea” (1997), încheind (pentru moment) escapada poetică tot cu un volum de versuri pentru copii „Uite cine nu vorbește” (1997).
Însă genul literar pe care îl simte cel mai bine și căruia i se dedică mai mult de trei decenii este romanul polițist. Hotărâtor și îmbucurător, în același timp, este faptul că primul său roman „Atac în bibliotecă” (1983) are un succes fulgerător uimind critica literară și lăsând perplexă branșa autorilor de profil. Asta cu atât mai mult cu cât romanul a fost scris oarecum în joacă, enervat de producțiile autohtone de gen, care erau mai mult scrieri propagandistice.
La aproape 30 de ani de la apariție, în 2011, volumul a apărut în limba engleză, la Editura Profusion din Londra, fiind tradus și-n rusă și-n limba turcă. Alte aproape 20 de volume, majoritatea scrise după 1990, îi conturează și-i definesc postura de autor de romane de tip mystery&thriller. Legat de polivalența domniei sale să amintim că, de la faptul de a scrie romane polițiste până la acela de a scrie scenarii la filmele „Atac în bibliotecă” și „Enigmele se explică în zori” a fost un pas ușor de făcut.
Ba mai mult, a realizat un serial de televiziune „Detectiv fără voie”, la TVR, a scris piese de teatru polițiste difuzate la radio, la emisiunea „Teatru la microfon” (o piesă „Caruselul ucigașilor” a fost montată la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu) și-a scris chiar librete de operă, de exemplu, libretul operei „În labirint” (muzica – Liana Alexandru), care s-a montat la Opera din Timișoara și s-a cântat în cadrul Festivalului „George Enescu”, din 1988.
Mâine este ziua domniei sale, ziua în care împlinește 70 de ani. Să-i urăm sănătate, bucurii, tot binele din lume și să aibă pe mai departe dorința de a scrie, întru satisfacția cititorilor săi. La mulți ani, George Arion!
